La vârste înaintate, acumularea de afecţiuni cronice duce adesea la creşterea numărului de medicamente administrate zilnic, uneori fără o evaluare de ansamblu a tratamentului. Atunci când mai multe terapii sunt prescrise concomitent, în special de medici diferiţi, pot apărea interacţiuni şi efecte adverse care afectează siguranţa şi calitatea vieţii persoanelor vârstnice. Experţii avertizează că polimedicaţia poate amplifica efectele adverse şi poate creşte riscul de evenimente precum confuzia şi accidentările, mai ales atunci când sunt combinate tratamente cu efect sedativ.
O analiză Wall Street Journal (WSJ), bazată pe datele Medicare, un program federal de asigurări de sănătate din Statele Unite pentru persoanele de 65 de ani şi peste, arată că, dintre cei 46 de milioane de seniori înscrişi în componenta pentru medicamente a programului, aproximativ 16% au avut, la un moment dat, reţete active pentru cel puţin opt medicamente administrate concomitent. Polimedicaţia şi combinarea mai multor medicamente cresc riscul de complicaţii, avertizează experţii.
În 2022, 7,6 milioane de seniori americani au avut, în acelaşi timp, reţete pentru opt sau mai multe medicamente timp de cel puţin 90 de zile. Dintre aceştia, 3,9 milioane au luat 10 sau mai multe medicamente odată, iar peste 419.000 au avut prescrise 15 sau mai multe medicamente în acelaşi timp.
O parte dintre medicamentele prescrise seniorilor americani apar pe o listă de referinţă utilizată pe scară largă, care semnalează tratamente considerate potenţial riscante pentru pacienţii vârstnici.
Recomandările, elaborate de Societatea Americană de Geriatrie (American Geriatrics Society) şi cunoscute sub numele „Beers Criteria”, după medicul care a iniţiat dezvoltarea acestora, arată că unele medicamente nu ar trebui aproape niciodată utilizate de către pacienţii vârstnici.
În această categorie intră diazepamul (benzodiazepină), hidroxizina (antihistaminic) şi metocarbamolul (relaxant muscular).
Alte medicamente, potrivit ghidului, pot prezenta riscuri la pacienţii cu anumite afecţiuni sau atunci când sunt combinate cu alte tratamente.
Recomandările avertizează, de exemplu, că seniorii ar trebui să minimizeze numărul de medicamente luate simultan care afectează sistemul nervos central (zona creierului şi măduvei spinării), inclusiv gabapentinul.
Analiza WSJ arată că, dintre seniorii care luau opt sau mai multe medicamente, 3,6 milioane aveau reţete pentru cel puţin un medicament pe care geriatrii spun că pacienţii vârstnici ar trebui, în general, să îl evite.
Mulţi pacienţi iau mai multe tipuri de astfel de medicamente. Dintre seniorii cu opt sau mai multe medicamente prescrise, 1,6 milioane au primit benzodiazepine, sedative care apar pe lista Beers.
În plus, 568.000 dintre aceşti seniori au primit gabapentin sau un medicament similar; gabapentinul poate avea efecte sedative.
Peste 310.000 dintre pacienţii care luau benzodiazepine au primit, de asemenea, relaxante musculare, o altă categorie de medicamente pe care ghidul Beers spune că seniorii ar trebui să o evite.
Analiza a identificat 147.000 de seniori care luau concomitent benzodiazepine, gabapentină (sau un medicament similar) şi relaxante musculare.
Potrivit recomandărilor, combinarea mai multor medicamente care afectează sistemul nervos central poate amplifica efectele adverse, inclusiv riscul de accidentare prin cădere.
Spitalele din Statele Unite abia încep să îşi revizuiască practicile de prescriere, iar unele introduc abia acum noi dosare medicale electronice, menite să le permită medicilor să consulte istoricul medical şi lista de medicaţie reunite într-o singură platformă, astfel încât să poată lua decizii clinice mai bine informate şi să reducă riscurile asociate prescrierii concomitente a mai multor medicamente.
Farmaciştii care lucrează cu seniori spun că medicii ar putea să nu fie la curent cu lista completă de medicamente a pacienţilor. Pacienţii nu menţionează întotdeauna ce le-au prescris alţi medici atunci când li se cere istoricul medical, iar specialiştii s-ar putea să nu aibă acces la un dosar medical comun.
Analiza arată că, în cazul seniorilor care luau concomitent cel puţin opt medicamente, reţetele proveneau adesea de la mai mulţi medici diferiţi.
În acelaşi timp, raportul indică şi situaţii în care un singur medic ajunge să prescrie, pe cont propriu, opt sau mai multe medicamente aceluiaşi pacient, la intervale scurte, un tipar considerat îngrijorător.
WSJ a constatat că medicii care prescriu cele mai multe medicamente sunt concentraţi în zone rurale din sudul Statelor Unite, unde bolile cronice sunt răspândite.
Unii pacienţi spun că nimeni nu le-a semnalat anterior pericolul asociat numărului mare de medicamente.
Revizuirea detaliată a listei de medicamente face parte dintr-un proces numit „medication therapy management” (managementul terapiei medicamentoase) şi, potrivit specialiştilor, ar trebui să fie un serviciu obligatoriu în cadrul programului federal american de asigurări de sănătate. Asigurătorii care oferă acoperire pentru medicamente au obligaţia să pună la dispoziţie acest serviciu, însă cerinţa se aplică doar unui grup restrâns de beneficiari, în principal celor cu mai multe afecţiuni cronice.
Datele analizate sugerează că polimedicaţia este frecventă în rândul seniorilor americani, adesea pe fondul prescripţiilor venite de la mai mulţi medici, iar combinaţiile de medicamente cu risc la vârstnici pot contribui la evenimente precum accidentările. În acest context, o revizuire periodică şi completă a tratamentului, cu acces la istoricul consolidat al pacientului, devine esenţială pentru reducerea riscurilor, chiar dacă efectul nu se reflectă întotdeauna într-o scădere a numărului total de reţete.
Analiza WSJ a arătat că revizuirile complete ale medicaţiei cerute de Medicare nu s-au asociat, în medie, cu o scădere a numărului de medicamente prescrise pacienţilor. Un purtător de cuvânt al Centers for Medicare and Medicaid Services a explicat că aceste evaluări pot depista numeroase probleme legate de tratament, însă efectele lor nu se văd neapărat într-o simplă comparaţie a numărului de reţete de-a lungul timpului.
În ansamblu, articolul arată că administrarea concomitentă a unui număr mare de medicamente este larg răspândită în rândul seniorilor din Statele Unite şi scoate în evidenţă limitele actuale ale sistemului de prescriere şi monitorizare, în special atunci când îngrijirea este fragmentată între mai mulţi furnizori.
Cazurile analizate sugerează că lipsa unei viziuni consolidate asupra tratamentului poate creşte riscul de reacţii adverse şi evenimente grave, subliniind importanţa revizuirilor sistematice ale medicaţiei şi a unor instrumente clinice care să permită o evaluare coerentă şi informată a terapiei la vârstnici.
