Boala cronică de rinichi este adesea diagnosticată târziu, când pierderea funcţiei renale este deja avansată. Un nou studiu arată că variaţii fine ale funcţiei rinichilor, chiar şi atunci când valorile se află în limite considerate normale, pot indica din timp persoanele cu risc crescut, deschizând posibilitatea unor intervenţii preventive mai timpurii.
Modificări minore ale funcţiei renale pot oferi indicii importante despre riscul de a dezvolta boală cronică de rinichi, potrivit unui studiu realizat de cercetători de la Institutul Karolinska şi publicat, joi, în revista Kidney International.
Pornind de la aceste rezultate, echipa a dezvoltat un instrument online destinat profesioniştilor din sănătate, care ar putea sprijini depistarea precoce şi prevenţia.
Boala cronică de rinichi afectează între 10% şi 15% dintre adulţii la nivel global şi este estimată să devină una dintre primele cinci cauze de ani de viaţă pierduţi până în anul 2040.
În lipsa unor programe eficiente de screening, diagnosticul este pus frecvent în stadii tardive, când peste jumătate din funcţia renală este deja compromisă.
Pentru a reduce acest decalaj, cercetătorii au definit intervale de referinţă în populaţia generală pentru rata de filtrare glomerulară estimată (eGFR), cel mai utilizat indicator al funcţiei renale, cu scopul de a-i ajuta pe medici să identifice persoanele cu risc şi să intervină preventiv.
Modelul a fost inspirat de graficele de creştere şi greutate folosite în pediatrie, care permit identificarea copiilor cu risc de obezitate sau de dezvoltare insuficientă.
Studiul a inclus peste 1,1 milioane de adulţi din regiunea Stockholm, reprezentând aproximativ 80% din populaţia cu vârste între 40 şi 100 de ani, şi a analizat aproape şapte milioane de teste eGFR efectuate între anii 2006 şi 2021, pentru a stabili valori de referinţă diferite în funcţie de vârstă şi sex.
Rezultatele arată că valorile eGFR mai mici sau mai mari decât cele obişnuite în funcţie de vârstă şi sex sunt asociate cu evoluţii mai nefavorabile la pacienţi.
Persoanele cu valori mult sub nivelul obişnuit au prezentat un risc semnificativ mai mare de a ajunge la insuficienţă renală care necesită dializă sau transplant.
În ceea ce priveşte mortalitatea, riscul a fost mai mare atât la valorile foarte scăzute, cât şi la cele foarte ridicate, în timp ce valorile intermediare au fost asociate cu un risc mai mic.
Cercetarea arată şi că aceste situaţii sunt adesea trecute cu vederea în practica medicală curentă.
Dintre persoanele cu un eGFR considerat normal, peste 60 ml/min/1,73 m², dar aflat în partea inferioară a valorilor pentru vârsta şi sexul lor, doar un sfert au fost trimise pentru investigaţii suplimentare ale albuminei în urină, un indicator important al semnelor precoce de modificare a funcţiei renale.
Autorii arată că, de exemplu, o femeie de 55 de ani cu un eGFR de 80 poate să nu fie considerată la risc, deşi această valoare este mult sub nivelul obişnuit pentru vârsta ei şi se asociază cu un risc de trei ori mai mare de a ajunge, în timp, la dializă.
Instrumentul online pus la dispoziţie de echipa de la Karolinska permite compararea rapidă a valorii eGFR a unui pacient cu valorile obişnuite pentru vârsta şi sexul său, oferind un semnal timpuriu pentru iniţierea unor măsuri preventive.
