Cercetătorii au descoperit în sângele persoanelor cu Covid de lungă durată, cunoscut şi sub numele de sindrom post-Covid, structuri persistente legate de inflamaţie şi coagulare, care par să rămână active mult timp după infecţia iniţială. Această constatare oferă o posibilă explicaţie biologică pentru simptomele de durată ale Long COVID şi deschide noi direcţii pentru diagnostic şi monitorizare.
Descoperirea sugerează existenţa unor procese inflamatorii şi de coagulare care rămân active mult timp după infecţia iniţială, oferind o posibilă explicaţie pentru persistenţa oboselii, a problemelor de respiraţie şi a altor manifestări ale bolii.
Astfel, cercetătorii au identificat o legătură structurală între microcheagurile circulante şi structurile NET (capcane extracelulare neutrofile) în sângele persoanelor cu Covid de lungă durată, un fenomen care ar putea contribui la simptomele persistente raportate mult timp după infecţia iniţială.
Rezultatele sugerează un mecanism biologic comun ce implică inflamaţie şi tulburări de coagulare.
Cercetarea, realizată în colaborare internaţională, a fost publicată recent în Journal of Medical Virology şi oferă o bază metodologică solidă pentru investigaţii viitoare dedicate sindromului post-Covid.
Studiul porneşte de la observaţia că unele persoane care au trecut prin infecţia cu SARS-CoV-2 prezintă microcheaguri - aglomerări anormale de proteine implicate în coagulare - care persistă în circulaţie. Conceptul a fost introdus în literatura ştiinţifică în 2021, când cercetători de la Universitatea Stellenbosch, din Africa de Sud, au raportat identificarea acestor structuri la pacienţi cu Covid-19. Interesul a crescut pe măsură ce s-au acumulat date privind complicaţiile de coagulare din timpul pandemiei.
O altă componentă relevantă sunt NET-urile, structuri formate atunci când neutrofilele - un tip de globule albe - eliberează filamente de ADN acoperite cu enzime (proces numit NEToză) pentru a imobiliza rapid microorganismele. Deşi fac parte din arsenalul imun al organismului, producerea excesivă a acestor structuri a fost asociată cu inflamaţie, tulburări de coagulare şi diverse boli cronice.
Cercetări anterioare, realizate la Institutul de Cercetare în Cancer (IRCM) al INSERM, din Montpellier, Franţa, au arătat că NET-urile au un rol major în Covid-19 sever.
Pentru a evalua dacă microcheagurile şi NET-urile colaborează în sindromul post-Covid, echipele conduse de profesorul Resia Pretorius şi dr. Alain Thierry au analizat probe de plasmă de la pacienţi cu simptome persistente, comparându-le cu probe de la persoane sănătoase. Au utilizat tehnici avansate, precum citometria în flux cu imagistică şi microscopia de fluorescenţă, şi au măsurat biomarkeri proteici, dar şi ADN circulant asociat NET-urilor.
Rezultatele au arătat niveluri mult crescute ale biomarkerilor asociaţi atât microcheagurilor, cât şi NET-urilor la pacienţii cu sindrom post-Covid. În plus, aceşti pacienţi prezentau nu doar un număr mai mare de microcheaguri, ci şi structuri de dimensiuni mai mari.
Imagine la microscop a unui microcheag identificat în sângele unei persoane cu sindrom post-Covid (mărit de 63 de ori). Zonele verzi arată o reţea proteică anormală, cu aspect lipicios, iar zonele roşii şi albastre provin din material celular imun rămas captiv în interiorul microcheagului. Împreună, aceste componente formează conglomerate dense care pot obstrua vasele sanguine foarte mici şi pot reduce fluxul de oxigen, un proces considerat a contribui la persistenţa simptomelor în Covidul de lungă durată. Credit: Universitatea Stellenbosch
Analiza microscopică a evidenţiat o asociere structurală clară între microcheaguri şi NET-uri în toate probele, dar mult mai pronunţată în cazul persoanelor afectate de Covid de lungă durată. Cercetătorii consideră că această interacţiune, atunci când devine dereglată, ar putea avea consecinţe patologice prin susţinerea unor cicluri persistente de inflamaţie şi coagulare.
Pentru rafinarea analizei, echipele au integrat modele de inteligenţă artificială, inclusiv algoritmi de învăţare automată. Aceste metode au permis diferenţierea clară între pacienţii cu sindrom post-Covid şi voluntarii sănătoşi şi au identificat combinaţiile de biomarkeri cu cea mai mare valoare diagnostică, ceea ce deschide perspective pentru stratificarea mai precisă a pacienţilor
Conform autorilor, acumularea semnificativă de microcheaguri observată la pacienţii cu sindrom post-Covid ar putea fi menţinută de supraproducţia de NET-uri, ceea ce ar face aceste structuri mai rezistente la fibrinoliză - procesul natural de dizolvare a cheagurilor -, şi ar contribui la probleme microvasculare persistente.
Acest mecanism ar putea explica o parte dintre simptomele de durată, precum oboseala severă, tulburările cognitive sau dificultăţile respiratorii.
Prin clarificarea modului în care NET-urile pot stabiliza microcheagurile, studiul oferă informaţii esenţiale pentru dezvoltarea unor terapii care să reducă inflamaţia şi dereglările de coagulare la pacienţii afectaţi.
Totodată, rezultatele sprijină eforturile de identificare a unor biomarkeri utili pentru diagnosticarea şi monitorizarea sindroamelor post-virale.
