Infertilitatea a ajuns să fie o problemă majoră de sănătate publică la nivel mondial, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), care a publicat, pentru prima dată, recomandări privind prevenirea, diagnosticul şi tratamentul infertilităţii, şi cere includerea îngrijirii fertilităţii în sistemele naţionale de sănătate.
Infertilitatea afectează milioane de oameni din întreaga lume, iar pentru mulţi dintre aceştia drumul către o sarcină este blocat nu doar de probleme medicale, ci şi de costuri, lipsa serviciilor şi stigmatizare. Un nou set de recomandări internaţionale îşi propune să facă aceste servicii mai sigure, mai echitabile şi mai accesibile.
Astfek, OMS a publicat vineri primul său ghid internaţional dedicat prevenirii, diagnosticului şi tratamentului infertilităţii, document care îndeamnă statele să includă îngrijirea fertilităţii în strategiile naţionale de sănătate şi în mecanismele de finanţare publică.
Infertilitatea este estimată să afecteze peste una din şase persoane aflate la vârstă reproductivă de-a lungul vieţii, iar cererea pentru servicii de fertilitate este în creştere la nivel mondial, în timp ce accesul rămâne sever limitat, mai ales în ţările cu resurse reduse sau în cele unde aceste servicii sunt în mare parte plătite din buzunarul pacienţilor.
În multe sisteme de sănătate, investigaţiile şi tratamentele pentru infertilitate nu sunt acoperite de asigurările de sănătate, ceea ce duce frecvent la cheltuieli catastrofale pentru familii; în anumite contexte, o singură procedură completă de fertilizare in vitro (FIV, metodă de reproducere asistată prin care ovocitele sunt fertilizate în laborator, iar embrionul este apoi transferat în uter) poate costa de două ori mai mult decât venitul anual mediu al unei gospodării.
Astfel, agenţia internaţională a ONU cere ca evaluarea şi tratamentul infertilităţii să devină parte standard a serviciilor de sănătate reproductive oferite de ţări la nivel naţional.
Directorul general al OMS, dr. Tedros Adhanom Ghebreyesus, a subliniat că infertilitatea este una dintre cele mai neglijate provocări de sănătate publică ale prezentului şi o problemă majoră de echitate, arătând că milioane de persoane se confruntă cu această experienţă în izolare, fiind fie excluse din cauza costurilor, fie împinse către opţiuni mai ieftine, dar nevalidate ştiinţific, fie obligate să aleagă între dorinţa de a avea copii şi siguranţa financiară.
Ghidul OMS include 40 de recomandări care acoperă prevenirea, diagnosticul şi tratamentul infertilităţii masculine, feminine şi cea fără o explicaţie cunoscută, şi promovează opţiuni eficiente din punctul de vedere al costurilor în fiecare etapă a îngrijirii, de la intervenţii în medicina primară până la tehnici avansate precum inseminarea intrauterină (introducerea spermatozoizilor în uter în perioada fertilă) sau FIV.
OMS defineşte infertilitatea prin lipsa obţinerii unei sarcini după cel puţin 12 luni de raporturi sexuale regulate neprotejate, o condiţie care poate provoca suferinţă emoţională semnificativă, stigmatizare socială şi dificultăţi financiare, cu impact asupra sănătăţii mintale şi a bunăstării psihosociale.
Documentul oferă trasee clinice pentru identificarea cauzelor biologice frecvente şi recomandă o abordare progresivă a tratamentului, pornind de la măsuri simple, precum consilierea legată de perioadele fertile şi promovarea sănătăţii reproductive, şi avansând către intervenţii mai complexe în funcţie de rezultatele testelor şi de preferinţele pacienţilor.
Un accent important este pus pe prevenţie: ghidul cere investiţii în educaţia timpurie privind fertilitatea şi infertilitatea, inclusiv informarea despre rolul vârstei şi al altor factori, în şcoli, în asistenţa medicală primară şi în serviciile de sănătate reproductivă.
De asemenea, sunt evidenţiaţi principalii factori de risc modificabili, precum infecţiile cu transmitere sexuală netratate şi consumul de tutun; OMS recomandă intervenţii de stil de viaţă pentru persoanele şi cuplurile care planifică o sarcină sau încearcă să obţină una, incluzând alimentaţie sănătoasă, activitate fizică regulată şi renunţarea la fumat.
Recunoscând povara emoţională a infertilităţii, care poate contribui la depresie, anxietate şi izolare socială, ghidul solicită acces continuu la sprijin psihologic şi social pentru toţi cei afectaţi.
OMS încurajează statele să adapteze recomandările la contextul local şi să monitorizeze implementarea, subliniind că succesul depinde de colaborarea între ministerele sănătăţii, societăţile profesionale, organizaţiile civice şi grupurile de pacienţi, precum şi de alinierea la politici de sănătate sexuală şi reproductivă bazate pe drepturi, care să ajute indiviziii să decidă în cunoştinţă de cauză dacă îşi doresc copii şi când ar fi momentul potrivit pentru ei.
Dr. Pascale Allotey, director în cadrul Departamentului OMS pentru sănătate sexuală, reproductivă şi maternă şi al Programului Special al Naţiunilor Unite pentru Reproducere Umană (HRP), a subliniat că măsurile de prevenţie şi tratament pentru infertilitate trebuie construite astfel încât femeile şi bărbaţii să aibă aceleaşi şanse şi să nu fie discriminaţi, iar fiecare persoană să îşi poată exercita dreptul de a decide liber dacă vrea copii şi când. Cu alte cuvinte, accesul la aceste servicii nu trebuie limitat de gen, statut social sau bani, fiind atât o problemă de sănătate, cât şi una de echitate şi dreptate socială.
Deşi ghidul acoperă multe aspecte, OMS spune că pentru unele recomandări nu există încă suficiente studii solide şi că sunt necesare cercetări suplimentare în viitor, şi astfel, ediţiile următoare sunt de aşteptat să includă teme precum prezervarea fertilităţii, reproducerea asistată prin donare de ovule/spermatozoizi sau sarcină purtată de o mamă surogat, şi impactul unor boli preexistente asupra fertilităţii.
