Mielomul multiplu reprezintă aproximativ 10% din cancerele de sânge şi doar aproximativ jumătate dintre persoanele care dezvoltă această boală vor trăi mai mult de cinci ani. Deşi tratamentele pentru pacienţii cu mielom s-au îmbunătăţit considerabil în ultimele două decenii, boala este încă incurabilă, iar majoritatea pacienţilor au în cele din urmă recidive.
O moleculă implicată în transportul şi metabolismul grăsimilor s-a dovedit esenţială pentru evoluţia mielomului multiplu, un tip de cancer malign al sângelui, informează cercetătorii într-un articol publicat marţi, în eLife.
Cercetătorii au arătat că proteina de legare a acizilor graşi este o ţintă cheie legată de o evoluţie mai agresivă a bolii şi de o supravieţuire mai slabă în mielomul multiplu.
Molecula, denumită proteina-5 de legare a acizilor graşi (FABP5), ar putea fi utilizată ca marker pentru a-i ajuta pe medici să identifice persoanele cu forme mai agresive de mielom, şi ar putea reprezenta o nouă ţintă pentru tratamentul acestui cancer.
„În ciuda descoperirilor recente potrivit cărora celulele mielomului multiplu absorb şi transportă acizi graşi, există puţine tratamente care să vizeze în mod specific moleculele implicate în metabolismul celulelor mielomului", spune autorul principal Mariah Farrell, cercetător asociat la Institutul de cercetare MaineHealth, din Statele Unite.
Cercetătorii au studiat potenţialul de promovare a cancerului al proteinelor de legare a acizilor graşi în celulele mielomului, pentru a determina dacă aceasta ar putea fi o ţintă validă pentru terapie.
Echipa şi-a început cercetările pe linii celulare de mielom multiplu, analizând cantităţile relative ale fiecărui tip de proteină de legare a acizilor graşi (FABP). Ei au descoperit că FABP5 a fost forma cea mai abundentă, atât în celulele de mielom de şoarece, cât şi în cele de mielom uman, iar liniile celulare de mielom uman au avut o dependenţă puternică de FABP5 pentru supravieţuirea lor.
Pe baza acestor constatări, echipa a folosit două abordări pentru a explora funcţia familiei FABP în celulele mielomului; într-un experiment, au modificat celulele pentru a le lipsi de FABP5, iar într-un al doilea experiment, au tratat celulele mielomului cu două medicamente cunoscute pentru a bloca activitatea FABP.
Ambele studii au arătat că blocarea activităţii membrilor familiei FABP împiedică creşterea celulelor mielomatoase.
De asemenea, celulele necanceroase tratate cu medicamentul anti-FABP au fost afectate într-o măsură mult mai mică.
Pentru a descoperi modul în care FABP influenţează creşterea celulelor mielomatoase, echipa a studiat modificările în activitatea genelor şi producţia de proteine în celulele mielomatoase în care acestea au fost blocate.
Ei au descoperit multe efecte ale FABP în celule, dar cel mai notabil au observat că o cale cheie de supravieţuire folosită de celulele canceroase, calea Myc, a fost diminuată atunci când proteinele FABP au fost blocate.
Asta sugerează că Myc ar putea fi una dintre modalităţile prin care FABP ajută tumorile să supravieţuiască.
Pentru a vedea dacă FABP5 este legată de evoluţia tumorii la persoanele cu mielom, echipa a analizat retrospectiv datele de la 779 de pacienţi cu mielom din cadrul studiului CoMMpass℠ al Fundaţiei de Cercetare a Mielomului Multiplu.
Ei au descoperit că, în medie, pacienţii cu mielom aveau cea mai mare expresie a FABP5; expresie moderată a FABP6, FABP4 şi FABP3 şi, în esenţă, nicio expresie a celorlalte subtipuri FABP.
În general, pacienţii cu cantităţi mai mari de FABP5 în celulele mielomului au avut un timp semnificativ mai scurt până la progresia bolii şi o supravieţuire generală mai scurtă.
În plus, analiza retrospectivă la 414 pacienţi cu mielom nou diagnosticat, a arătat că cei care aveau un mielom cu risc ridicat şi cu un prognostic mai slab aveau o expresie genetică FABP5 mai mare decât cei cu un prognostic mai favorabil.
În cele din urmă, s-a constatat că expresia FABP5 a fost mai mare la pacienţii cu boală recidivată, în comparaţie cu pacienţii diagnosticaţi recent.
Luate împreună, aceste studii sugerează că pacienţii cu o cantitate mare de FABP5 în celulele mielomului au avut o şansă cu 64% mai mare de progresie a bolii şi o creştere de două ori a riscului de deces, în comparaţie cu pacienţii cu o expresie scăzută a FABP5.
De asemenea, cercetătorii au descoperit că, deşi FABP5 are roluri cunoscute în metabolismul lipidic, asocierea cu progresia mielomului şi supravieţuirea nu a fost influenţată de indicele de masă corporală (IMC) al pacienţilor, ceea ce sugerează că aceste proteine ar putea fi un marker robust al riscului de mielom la toţi pacienţii, nu doar la acei pacienţi al căror risc ar putea fi crescut de obezitate.
„În general, am descoperit că blocarea FABP poate împiedica creşterea celulelor mielomului, în principal prin încetinirea proliferării celulelor", a declarat Michaela Reagan, cercetător la Instituttul MaineHealth şi profesor asociat la Şcoala de Medicină a Universităţii Tufts.
„Am fost încântaţi să constatăm că seturile de date clinice arată, de asemenea, că tumorile care exprimă un nivel mai ridicat de FABP5 sunt mai agresive în comparaţie cu tumorile cu un nivel mai scăzut de FABP5, ceea ce face ca aceasta să fie o moleculă-ţintă cheie pentru noi tratamente împotriva mielomului
Următorul pas, potrivit cercetătoarei vor fi cercetări suplimentare pentru „o mai bună înţelegere a activităţii şi siguranţei medicamentelor existente care blochează FABP55 în modelele de mielom la şoareci, astfel încât să putem proiecta şi dezvolta cei mai buni candidaţi pentru a intra în studii clinice"