Cercetători australieni au descoperit un mecanism cheie în sistemul imunitar al organismului care ajută la controlul răspunsului inflamator la infecţii. Descoperirea ar putea ajuta la deschiderea drumului pentru terapii mai bine ţintite într-o serie de afecţiuni autoimune şi boli neuroinflamatorii.
Sistemul imunitar înnăscut este prima linie de apărare a organismului împotriva agenţilor patogeni. Proteinele sistemului imunitar înnăscut detectează corpurile străine, cum ar fi bacteriile şi viruşii, şi răspund prin organizarea unui răspuns imunitar inflamator de protecţie pentru a distruge agentul patogen invadator.
Un răspuns inflamator bine reglat, care este activat şi apoi dezactivat cu precizie, este esenţial pentru protecţia gazdei împotriva infecţiilor.
Cu toate acestea, în unele cazuri, aceste căi pot fi pornite în mod inutil fără a mai fi apoi oprite, conducând astfel la boli autoimune şi neurodegenerative.
Cercetările publicate joi, în The EMBO Journal, au studiat lanţul complex de evenimente implicate în răspunsul inflamator care este mediat de o proteină imunitară înnăscută cheie, cunoscută drept stimulator al genelor interferonului (STING).
Dr. Dominic De Nardo, cercetător principal la Monash Biomedicine Discovery Institute (BDI), a explicat semnificaţia acestor descoperiri.
„Sistemul imunitar înnăscut este vechi în istoria noastră evolutivă şi este foarte robust", a declarat dr. De Nardo.
Diferitele componente din cadrul sistemului imunitar sunt implicate în detectarea agenţilor patogeni, în montarea unui răspuns imunitar inflamator, care ar trebui să ajute în cele din urmă la eliminarea ameninţării, apoi să semnalizeze sistemului că este timpul să oprească inflamaţia, a explicat medicul.
[ot-video][/ot-video]
Credit: Universitatea Monash
Cercetătorii australieni s-au concentrat pe răspunsurile inflamatorii induse de un receptor central al imunităţii înnăscute, STING, care poate alerta organismul cu privire la pericolul reprezentat de agenţii patogeni sau poate fi activat de factori din propriul nostru organism care apar la locul nepotrivit.
Scopul studiului a fost acela de a identifica ţinte care pot încetini şi opri inflamaţia dăunătoare în caz de boală, determinată de activarea nejustificată sau de oprirea ineficientă a STING.
Cercetătorii şi-au propus acum să avanseze această cercetare în celulele imune umane şi în studiile preclinice.
Primul autor şi recent absolventă a doctoratului, Dr. Kate Balka, a declarat că echipa a dorit să înţeleagă modul în care răspunsurile imune STING au fost reglate pentru a asigura o imunitate eficientă a gazdei.
„Ştim, pe de o parte, că răspunsurile STING sunt cruciale pentru eliminarea agenţilor patogeni, dar, pe de altă parte, activitatea STING necontrolată provoacă mai multe boli inflamatorii, inclusiv afecţiuni autoinflamatorii, autoimune şi neurodegenerative", a declarat dr. Balka.
„Cu alte cuvinte, am vrut să înţelegem şi să răspundem la întrebarea: cum se opreşte STING?".
Cercetătorii au determinat mecanismele precise care controlează încetarea răspunsurilor STING.
„În acest studiu am determinat maşinăria moleculară, cunoscută sub numele de complex de sortare endosomală necesară pentru transport (ESCRT), care împachetează STING în compartimente mici pentru a-i permite să fie degradat, sau descompus, de către lizozom - 'compactorul de gunoi' al celulei", a declarat dr. De Nardo.
Prin înţelegerea acestei etape critice de reglare a receptorului STING, pot fi urmărite noi căi pentru a viza terapeutic acest receptor în patologiile bolilor.
(Foto articol: La microscop, STING fluorescent (eGFP-STING, în galben) care se colocalizează cu proteina ESCRT HRS reprezentată în cyan şi cu ubiquitina reprezentată în magenta. S-a constatat că aceste interacţiuni sunt implicate în transportul STING către lizozom, sistemul de eliminare a gunoiului din celulă, în vederea degradării sale. Credit: Dr. Kate Balka).
