O echipă de cercetători a identificat o nouă potenţială strategie de tratament pentru o boală genetică pediatrică rară şi severă. Abordarea porneşte de la utilizarea unor vitamine în doze mari, testate riguros în modele experimentale, şi ar putea deschide direcţii noi pentru tratamentul unor afecţiuni pentru care opţiunile terapeutice sunt în prezent foarte limitate.
Un studiu experimental arată că administrarea în doze mari a vitaminei B3 poate prelungi semnificativ viaţa într-o boală genetică severă care duce la deces în primele luni de viaţă.
Cercetarea propune o metodă nouă de a identifica tratamente pentru boli rare, care începe prin evaluarea sistematică a vitaminelor ca posibile terapii şi abia apoi stabileşte ce afecţiuni genetice ar putea beneficia de acestea.
Cercetători de la Gladstone Institutes au dezvoltat o metodă prin care pot stabili ce boli genetice ar putea răspunde la administrarea unor vitamine specifice. În loc să caute un tratament pentru fiecare boală în parte, echipa a testat sistematic ce afecţiuni genetice ar putea răspunde la suplimentarea cu doze mari de vitamine.
Rezultatele au fost publicate miercuri, în revista Cell.
Pentru a identifica posibile ţinte terapeutice, cercetătorii au eliminat gene specifice din celule umane folosind tehnologia de editare genetică CRISPR. Fiecare linie celulară a reprezentat o condiţie genetică distinctă. Ulterior, celulele au fost expuse la concentraţii crescute de vitamine, pentru a observa dacă supravieţuirea lor se îmbunătăţeşte.
În cazul vitaminei B3, echipa a constatat că celulele lipsite de gena NAXD au supravieţuit mult mai bine atunci când au fost expuse la concentraţii crescute de vitamină.
La om, mutaţiile genei NAXD determină întârzieri severe de dezvoltare şi deces în primele luni de viaţă.
Pe baza acestor rezultate, cercetătorii au creat primul model murin al deficitului de NAXD. Puii de şoarece păreau normali la naştere, dar sănătatea lor s-a deteriorat rapid şi au murit în câteva zile. Analizele au arătat acumularea în organism a unei forme deteriorate a NADH, o moleculă implicată în producerea energiei celulare, precum şi scăderea formei active a NADH în creier şi piele. De asemenea, nivelurile unei alte molecule esenţiale, serina, erau reduse.
Administrarea zilnică de vitamina B3 în doză mare, începută imediat după naştere, a modificat radical evoluţia bolii. Şoarecii trataţi au avut o evoluţie comparabilă cu cea a animalelor sănătoase.
În timp ce animalele netratate au murit la aproximativ cinci zile, cele tratate erau încă în viaţă la 300 de zile, moment la care experimentul a fost oprit. Inflamaţia cerebrală a dispărut, iar nivelurile de NADH şi serină s-au normalizat.
Autorii subliniază că până acum existau doar rapoarte de caz care descriau ameliorări la pacienţi trataţi cu suplimente de vitamine, în absenţa unor dovezi experimentale solide.
Noul studiu furnizează date preclinice care arată că vitamina B3 poate corecta cauza bolii în acest model animal. Cercetătorii atrag atenţia că tratamentul trebuie iniţiat imediat după naştere, ceea ce susţine includerea deficitului de NAXD în programele de screening neonatal.
În plus, cadrul de lucru dezvoltat a identificat zeci de alte gene asociate unor boli care ar putea răspunde la terapia cu vitamina B2 sau B3. Echipa intenţionează să extindă analiza şi la alte vitamine, pentru a evalua potenţialul lor în tratamentul bolilor genetice rare.
