Chiar şi după o masă consistentă, multe persoane simt impulsul de a mai lua o gustare. Un nou studiu arată că acest comportament nu ţine doar de voinţă, ci de felul în care creierul reacţionează la imaginile şi semnalele asociate alimentelor apetisante.
Cercetarea a fost realizată de Universitatea East Anglia (UEA) în colaborare cu Universitatea din Plymouth, şi publicată, duminică, în revista Appetite. Autorii au urmărit să înţeleagă cum reacţionează creierul la indicii alimentare atunci când o persoană este deja sătulă.
În contextul unei expuneri constante la reclame şi stimuli vizuali legaţi de mâncare, rezultatele oferă o posibilă explicaţie privind dificultatea menţinerii unei greutăţi sănătoase.
Studiul a inclus 76 de voluntari, a căror activitate cerebrală a fost monitorizată prin electroencefalogramă (EEG), metodă care înregistrează activitatea electrică a creierului.
Participanţii au luat parte la un joc bazat pe recompensă, care implica alimente precum dulciuri, ciocolată, chipsuri şi popcorn.
La jumătatea experimentului, fiecare participant a primit o masă din unul dintre aceste alimente, până în momentul în care a declarat că nu mai doreşte să mănânce. Potrivit cercetătorilor, participanţii erau într-adevăr sătui. Ei au raportat o scădere accentuată a dorinţei pentru alimentul respectiv, iar comportamentul lor a arătat că nu îl mai considerau valoros.
Cu toate acestea, înregistrările EEG au indicat că zonele cerebrale implicate în procesarea recompensei au continuat să răspundă la imaginile cu alimentul respectiv la fel de intens ca înainte de masă.
Coordonatorul studiului, dr. Thomas Sambrook, de la Şcoala de Psihologie a UEA, a declarat că niciun nivel de saţietate nu a redus răspunsul creierului la alimentele cu aspect apetisant.
Chiar şi atunci când participanţii ştiau că nu mai doresc alimentul şi comportamentul lor arăta că nu îl mai apreciază, creierul continua să transmită semnale asociate recompensei în momentul apariţiei imaginilor cu acel aliment.
Autorii sugerează că reacţiile la indicii alimentare pot funcţiona similar unor obiceiuri automate, formate în timp prin asocierea repetată a anumitor alimente cu plăcerea. Aceste răspunsuri cerebrale pot acţiona independent de deciziile conştiente.
Studiul nu a identificat nicio legătură între capacitatea participanţilor de a lua decizii orientate spre un scop şi rezistenţa creierului la „devalorizarea” alimentului după saţietate. Cu alte cuvinte, chiar şi persoanele cu un autocontrol bun pot fi influenţate de aceste reacţii automate la nivel neuronal.
