Un test de sânge ar putea indica persoanele în vârstă care au şanse mai mari să supravieţuiască cel puţin încă doi ani. Cercetări recente arată că anumite molecule mici de ARN din sânge sunt strâns legate de supravieţuirea pe termen scurt la persoanele în vârstă.
Un studiu coordonat de Duke Health, în colaborare cu Universitatea din Minnesota, arată că moleculele numite piARN (ARN-uri mici care interacţionează cu proteinele PIWI) pot prezice cu acurateţe dacă adulţii de 71 de ani şi peste această vârstă vor supravieţui cel puţin încă doi ani.
Rezultatele au fost publicate marţi, într-un articol apărut în revista Aging Cell.
Cercetătorii au măsurat nivelurile de piRNA în probe de sânge recoltate de la peste 1.200 de persoane, incluse într-o cohortă din Carolina de Nord constituită într-un studiu anterior coordonat de Duke. Statutul de supravieţuire a fost stabilit prin corelarea datelor participanţilor cu registrele naţionale de mortalitate.
Analiza a inclus 187 de factori clinici şi 828 de tipuri diferite de ARN-uri mici. Echipa a utilizat metode de inteligenţă artificială (AI) şi tehnici de învăţare automată pentru a identifica cei mai relevanţi predictori.
Modelele statistice au arătat că un grup de şase piRNA a prezis supravieţuirea la doi ani cu o acurateţe de până la 86%. Rezultatele au fost confirmate într-un al doilea grup independent de vârstnici.
Participanţii care au trăit mai mult au avut constant niveluri mai scăzute ale unor piRNA specifice.
Studii anterioare au arătat că aceste fragmente mici de ARN reglează procese precum dezvoltarea, regenerarea şi funcţionarea sistemului imunitar. Autorii notează că, în organisme simple, reducerea acestor molecule a fost asociată cu prelungirea duratei de viaţă.
Pentru predicţia supravieţuirii pe termen scurt, piRNA au depăşit ca performanţă vârsta, nivelurile de colesterol, nivelul de activitate fizică şi peste 180 de alţi indicatori clinici analizaţi.
În cazul supravieţuirii pe termen mai lung, factorii legaţi de stilul de viaţă au avut o influenţă mai mare, însă piRNA au continuat să ofere informaţii relevante despre procesele biologice implicate.
Următorii paşi vizează evaluarea modului în care tratamentele, modificările stilului de viaţă sau anumite medicamente, inclusiv terapiile din clasa agoniştilor receptorului pentru peptidul 1 asemănător glucagonului (GLP-1), ar putea influenţa nivelurile de piRNA.
Cercetătorii intenţionează, de asemenea, să compare nivelurile acestor molecule din sânge cu cele din ţesuturi pentru a înţelege mai bine rolul lor.
Autorii consideră că, pe baza acestor date, probabilitatea de supravieţuire pe termen scurt ar putea fi evaluată printr-un test de sânge minim invaziv, cu potenţial de a sprijini strategiile de menţinere a sănătăţii la vârste înaintate.
