Un program organizat de exerciţii cognitive, desfăşurat pe o perioadă scurtă, ar putea avea efecte de durată asupra sănătăţii creierului, care persistă timp de decenii. Datele provenite dintr-un studiu desfăşurat pe parcursul a 20 de ani, arată că anumite exerciţii mentale pot fi asociate cu un risc mai scăzut de demenţă la vârste înaintate.
Câteva săptămâni de exerciţii cognitive ţintite, începute după vârsta de 65 de ani, ar putea contribui la reducerea riscului de demenţă pe o perioadă de până la 20 de ani. Antrenamentul cognitiv realizat pe computer, care imită îndeplinirea rapidă a unor sarcini ce solicită atenţia distributivă, a fost asociat cu o probabilitate mai mică de a primi un diagnostic de demenţă la decenii distanţă.
Rezultatele au fost publicate în luna februarie, în revista Alzheimer’s & Dementia: Translational Research and Clinical Interventions.
Adulţii în vârstă care au participat la un program scurt conceput pentru a îmbunătăţi rapiditatea cu care procesează informaţiile vizuale au avut un risc mai mic de a dezvolta demenţă în anii următori.
Antrenamentul, denumit „antrenament pentru viteza de procesare”, îi învaţă pe participanţi să identifice rapid detalii vizuale pe ecranul unui computer şi să gestioneze sarcini din ce în ce mai complexe într-un timp mai scurt.
Persoanele care au urmat cinci-şase săptămâni de sesiuni, împreună cu sesiuni suplimentare desfăşurate la unu până la trei ani după programul iniţial, au prezentat un risc redus de demenţă, inclusiv boala Alzheimer, până la 20 de ani mai târziu.
La sfârşitul anilor 1990, aproape 3.000 de adulţi vârstnici au fost incluşi într-un proiect de cercetare conceput pentru a evalua dacă un program organizat de exerciţii pentru creier poate îmbunătăţi memoria şi alte abilităţi de gândire. Studiul, denumit Advanced Cognitive Training for Independent and Vital Elderly (ACTIVE), a urmărit participanţii pe termen lung.
Acum, o analiză realizată după 20 de ani de la începerea cercetării, arată că persoanele care au urmat antrenament pentru viteza de procesare a informaţiei, împreună cu sesiuni suplimentare la un an şi la trei ani după programul iniţial, au avut un risc semnificativ mai mic de a dezvolta demenţă.
Pe parcursul celor două decenii, probabilitatea de a primi un diagnostic de demenţă a fost redusă cu 25% comparativ cu grupul de control.
Potrivit echipei de cercetare, acesta este unul dintre primele studii clinice randomizate şi controlate de mari dimensiuni care arată că o intervenţie - în acest caz antrenamentul cognitiv - poate reduce incidenţa bolii Alzheimer şi a demenţelor asociate, într-un domeniu în care nici alte intervenţii, precum activitatea fizică, modificările alimentare sau tratamentele medicamentoase, nu au demonstrat până acum în mod clar un astfel de efect.
Studiul ACTIVE, susţinut de National Institute on Aging şi National Institute of Nursing Research, a fost desfăşurat în mai multe centre din Statele Unite şi a inclus 2.832 de adulţi vârstnici.
Participanţii au fost repartizaţi aleatoriu în trei grupuri: antrenament pentru memorie, pentru raţionament sau pentru viteza de procesare - rapiditatea cu care o persoană poate percepe informaţii, de exemplu imagini sau simboluri pe un ecran, le poate înţelege şi poate lua o decizie corectă ca răspuns; este, practic, timpul în care creierul transformă ceea ce vede în acţiune sau răspuns.
Fiecare grup a parcurs zece sesiuni, cu durata de puţin peste o oră, desfăşurate pe parcursul a aproximativ şase săptămâni.
Unii participanţi au primit sesiuni suplimentare la aproximativ un an şi la aproape trei ani după programul iniţial, în timp ce grupul de control nu a beneficiat de antrenament mental suplimentar.
Analizele anterioare arătaseră că, la cinci ani, toţi participanţii din grupurile de antrenament mental îşi menţineau beneficiile cognitive şi raportau mai puţine dificultăţi în activităţi zilnice precum gătitul, administrarea medicamentelor sau gestionarea finanţelor.
La zece ani, cei care au urmat un antrenament pentru raţionament şi pentru viteza de procesare continuau să prezinte îmbunătăţiri cognitive.
La evaluarea după 20 de ani, majoritatea participanţilor în viaţă aveau peste 90 de ani. Cercetătorii au analizat dosarele medicale pentru a stabili câţi au fost diagnosticaţi cu demenţă.
Comparativ cu grupul de control, participanţii care au urmat antrenamentul pentru viteza de procesare au avut un risc de demenţă cu 25% mai mic.
În plus, persoanele care au finalizat antrenamentul pentru viteza de procesare au avut o incidenţă cu 29% mai mică de demenţă la zece ani comparativ cu grupul de control. Fiecare sesiune suplimentară a fost asociată cu o reducere suplimentară a riscului.
Antrenamentul pentru viteză presupune procesarea rapidă a informaţiilor vizuale afişate pe ecranul unui computer şi luarea unor decizii rapide. Pe măsură ce viteza şi acurateţea participanţilor creşteau, nivelul de dificultate era ajustat progresiv.
Cercetătorii consideră că impactul de durată al acestui tip de antrenament ar putea fi legat de modul în care programul se adaptează fiecărui participant.
„Faptul că antrenamentul suplimentar pentru viteza de procesare a fost asociat cu un risc mai mic de demenţă la două decenii distanţă este remarcabil, deoarece sugerează că o intervenţie fără medicamente şi relativ modestă poate avea efecte pe termen lung. Chiar şi întârzieri mici în apariţia demenţei pot avea un impact major asupra sănătăţii publice şi pot contribui la reducerea costurilor în creştere ale îngrijirii medicale”, a declarat Marilyn Albert, doctor în ştiinţe, autor corespondent al studiului şi director al Centrului pentru Cercetarea Bolii Alzheimer din cadrul Johns Hopkins Medicine, citat într-un comunicat.
Antrenamentul utilizat în studiu este disponibil în prezent prin compania BrainHQ. Coordonatorii studiului au precizat că, la momentul includerii în cercetare, participanţii aveau între 65 şi 94 de ani, iar beneficiile antrenamentului nu au fost reduse în mod substanţial odată cu înaintarea în vârstă.
Rezultatele au determinat lansarea unor studii suplimentare şi explorarea combinării antrenamentului cognitiv cu alte intervenţii asupra stilului de viaţă, precum exerciţiul fizic, alimentaţia şi controlul hipertensiunii.
