Iniţierea rapidă a tratamentului anticoagulant după un AVC (accident vascular cerebral) a fost mult timp un subiect controversat în rândul medicilor. Întârzierea tratamentului era justificată de teama unei hemoragii intracraniene, însă o analiză recentă, care combină rezultatele a patru studii clinice, oferă dovezi solide că această abordare poate fi reevaluată. Pentru specialiştii în neurologie, cardiologie şi medicina internă, aceste descoperiri deschid noi perspective în managementul pacienţilor cu fibrilaţie atrială şi care au suferit un AVC recent.
Un studiu internaţional arată că iniţierea tratamentului cu anticoagulante orale directe la doar câteva zile după un AVC este o abordare sigură şi reduce semnificativ riscul unui nou AVC.
Combinând date din patru studii clinice randomizate, care au implicat aproape 5.500 de pacienţi cu fibrilaţie atrială şi AVC recent, cercetătorii au descoperit că începerea tratamentului cu anticoagulante orale în termen de patru zile este sigură şi eficientă.
„Terapia cu anticoagulante nu trebuie amânată pentru majoritatea pacienţilor cu un AVC recent, cauzat de un ritm cardiac neregulat”, notează autorii noii analize.
Fibrilaţia atrială poate provoca formarea de cheaguri de sânge în inimă, care pot migra spre creier şi cauza un AVC.
Anticoagulantele pot preveni aceste cheaguri, dar cresc şi riscul de hemoragie cerebrală, motiv pentru care practica obişnuită era amânarea, pentru o perioadă (una, două săptămâni), a tratamentului după un AVC.
Pe baza siguranţei observate în analiza actuală, „beneficiile iniţierii precoce a tratamentului anticoagulant sunt evidente. Această abordare asigură că tratamentele vitale nu sunt întârziate sau omise, mai ales în cazul pacienţilor externaţi din spital”, a declarat liderul studiului, Nick Freemantle, de la University College London.
Pacienţii din studiul Catalyst au fost împărţiţi în două grupuri: 2.691 au primit anticoagulante în termen de 4 zile, iar 2.750 au început tratamentul în ziua 5 sau mai târziu.
Incidenţa AVC-urilor recurente cauzate de cheaguri de sânge sau a celor hemoragice a fost de 2,1%, în cazul iniţierii precoce a tratamentului cu anticoagulante, şi de 3,0% în cazul tratamentului amânat, au raportat cercetătorii în revista The Lancet.
Constatări-cheie
- Iniţierea tratamentului cu anticoagulante orale directe (DOAC - cunoscute şi sub denumirea de anticoagulante orale noi - NOAC) în primele patru zile de la debutul AVC-ului a redus riscul unui al doilea accident vascular cu aproape o treime.
- Nu s-a observat un risc suplimentar de hemoragie cerebrală sau alte complicaţii majore în grupul cu tratament precoce.
- Beneficiile au fost prezente într-o gamă largă de cazuri, indiferent de gravitatea AVC-ului sau tratamentelor anterioare.
- Rezultatele sugerează că folosirea timpurie a DOAC ar trebui să devină noul standard de tratament.
- Există potenţial pentru reducerea duratei spitalizării şi îmbunătăţirea rezultatelor la nivel mondial.
„De zeci de ani, medicii s-au confruntat cu incertitudini legate de momentul optim în care pot începe în siguranţă tratamentul anticoagulant după un AVC. Acest studiu oferă cele mai convingătoare dovezi de până acum că, în cele mai multe situaţii, nu doar că este sigur să începem mai devreme, ci este mai bine pentru pacienţi”, a explicat dr. Steven Warach, profesor de neurologie la Dell Medical School din cadrul Universităţii Texas, din Austin, care a fost cercetătorul principal din Statele Unite şi coautor al studiului.
El a coordonat, de asemenea, studiul american Start, unul dintre cele patru incluse în această meta-analiză, publicat la începutul acestui an în revista JAMA Neurology.
Totuşi, doar un număr redus de pacienţi incluşi în studii suferiseră AVC-uri care au afectat o zonă extinsă a creierului, o situaţie în care începerea imediată a tratamentului cu anticoagulante ar fi putut creşte riscul de hemoragie.
Un editorial, publicat odată cu acest studiu, concluzionează că, în general, rezultatele susţin iniţierea precoce a tratamentului cu anticoagulante administrate oral la pacienţii cu AVC legate de fibrilaţia atrială, în special la cei cu leziuni cerebrale minore.
Cu toate acestea, editorialul subliniază şi alte aspecte pe care medicii trebuie să le ia în considerare.
Articolul menţionează că „respectarea rigidă a unor termene prestabilite pentru iniţierea timpurie sau întârziată a tratamentului anticoagulant” riscă să reducă prea mult din complexitatea reală a deciziei clinice.
Editorialul sugerează că ar trebui evaluată prezenţa altor comorbidităţi, cum ar fi vârsta înaintată, alte tratamente medicamentoase administrate şi gradul de fragilitate al pacientului, situaţii în care întârzierea tratamentului anticoagulant „ar putea aduce beneficii mai mari”.
Studiul internaţional, coordonat de University College London, a fost realizat cu suportul unei echipe de cercetători din Statele Unite, Suedia, Elveţia, Austria şi Japonia.
