Tulburările psihotice ar putea avea la bază modificări comune în creier, chiar dacă sunt încadrate în diagnostice diferite. O analiză amplă a studiilor de imagistică cerebrală arată că schizofrenia şi tulburarea bipolară împărtăşesc alterări similare ale substanţei albe, susţinând ipoteza unui spectru comun al psihozei.
Timp de decenii, schizofrenia şi tulburarea bipolară au fost considerate afecţiuni distincte. Schizofrenia se caracterizează prin tulburări de gândire şi afect, halucinaţii, idei delirante, deficit cognitiv şi discurs dezorganizat. Tulburarea bipolară este definită prin alternanţa între episoade de dispoziţie expansivă sau iritabilă, cu energie crescută (manie sau hipomanie), şi episoade depresive.
Deşi tablourile clinice sunt diferite, mulţi pacienţi cu oricare dintre aceste diagnostice prezintă cel puţin un episod psihotic de-a lungul vieţii. Psihoza presupune pierderea contactului cu realitatea, cu halucinaţii, delir şi gândire dezorganizată.
Studii recente au arătat că cele două tulburări pot avea simptome care se suprapun, precum şi factori genetici şi tipare de organizare cerebrală comune. Aceste date au susţinut ideea unui „spectru al psihozei”, în care diferite diagnostice ar împărţi mecanisme biologice similare.
Cercetători de la Universitatea din Florenţa, Spitalul Universitar din Geneva şi École Polytechnique Fédérale de Lausanne (EPFL) au realizat o meta-analiză pentru a testa această ipoteză. Rezultatele au fost publicate în revista Nature Mental Health.
Echipa a analizat date provenite din 96 de studii desfăşurate în ultimele trei decenii, care au inclus mii de persoane cu tulburări din spectrul psihozei şi participanţi sănătoşi.
Toate studiile au utilizat imagistica prin rezonanţă magnetică (RMN), o metodă neinvazivă care permite obţinerea de imagini tridimensionale ale creierului şi evaluarea proprietăţilor substanţei albe.
Substanţa albă reprezintă reţeaua de fibre nervoase care conectează diferite regiuni cerebrale şi facilitează transmiterea informaţiei. Cercetătorii s-au concentrat pe două măsuri consacrate ale structurii substanţei albe, care reflectă gradul de organizare şi integritate al acestor conexiuni. Analizele au fost ajustate pentru vârstă şi sex.
Rezultatele au evidenţiat modificări comune ale substanţei albe la pacienţii cu schizofrenie şi la cei cu tulburare bipolară. Alterările au fost observate în special la nivelul corpului calos, structura care conectează emisferele cerebrale stângă şi dreaptă. Aceste modificări au fost prezente pe întreg spectrul psihozei şi nu au fost limitate la un singur diagnostic.
Asocierile au rămas semnificative după ajustarea pentru vârstă şi sex, ceea ce sugerează că nu pot fi explicate doar prin durata bolii sau prin îmbătrânire.
Fracţiune de anizotropie redusă (indicator al integrităţii substanţei albe), în spectrul psihozei, din studii de tip TBSS (Tract-Based Spatial Statistics – analiză statistică a tracturilor de substanţă albă), cu ajustare pentru vârstă şi sex. Sursa: Nature Mental Health (2026).
Autorii consideră că perturbările conectivităţii cerebrale ar putea reprezenta o trăsătură biologică centrală a psihozei.
Meta-analiza indică un posibil biomarker comun pentru schizofrenie şi tulburarea bipolară.
Aceste date ar putea orienta dezvoltarea unor instrumente de diagnostic şi a unor strategii terapeutice care să ţintească modificările comune ale conectivităţii cerebrale.
În acelaşi timp, rezultatele pot ghida cercetări viitoare privind riscul de apariţie a episoadelor psihotice şi evoluţia modificărilor cerebrale la persoanele vulnerabile.
Echipa intenţionează să analizeze în continuare studii longitudinale pentru a evalua dacă diferenţele de conectivitate ale substanţei albe apar înainte sau după debutul simptomelor.
De asemenea, cercetătorii propun integrarea datelor de imagistică cerebrală cu informaţii genetice, clinice şi cognitive, pentru o înţelegere mai completă a dezvoltării psihozei.
