Un test de sânge care măsoară o proteină asociată cu boala Alzheimer poate îmbunătăţi semnificativ precizia diagnosticului în practica medicală curentă. Datele arată că includerea acestui biomarker în evaluarea pacienţilor cu tulburări cognitive creşte acurateţea diagnosticului şi încrederea medicilor în decizia clinică.
Un studiu, realizat în Spania pe 200 de pacienţi cu vârsta de peste 50 de ani, care s-au prezentat cu simptome cognitive, a evaluat impactul determinării în sânge a proteinei p-tau217 asupra diagnosticului de boală Alzheimer.
Rezultatele au fost publicate recent în revista Journal of Neurology.
Proteina tau fosforilată 217 (p-tau217) este prezentă în mod natural în creier şi contribuie la menţinerea stabilităţii neuronilor, celulele care transmit semnale nervoase. Problemele apar atunci când această proteină devine anormal fosforilată şi formează agregate care perturbă comunicarea dintre celulele nervoase. Nivelurile crescute de p-tau217 în sânge sunt considerate un marker precoce al bolii Alzheimer.
În prezent, metodele standard de diagnostic, precum investigaţiile imagistice cerebrale (RMN) sau puncţia lombară, sunt fie costisitoare, fie dificil de accesat şi inconfortabile pentru pacienţi. Deşi p-tau217 este cunoscut ca biomarker util în studii controlate, datele din practica medicală obişnuită sunt mai limitate.
Cercetătorii au analizat pacienţi evaluaţi atât în consultaţii generale de neurologie, cât şi într-o unitate specializată în tulburări cognitive. Medicii au stabilit iniţial un diagnostic pe baza evaluării clinice standard şi au notat nivelul de încredere în această decizie. Ulterior, au analizat rezultatele testului de sânge pentru p-tau217 şi au consemnat eventualele modificări apărute în diagnosticul iniţial sau în nivelul lor de încredere.
Folosind doar evaluarea clinică, diagnosticul corect de Alzheimer a fost stabilit în 75,5% dintre cazuri. După includerea rezultatului testului de sânge, acurateţea a crescut la 94,5%, ceea ce înseamnă o îmbunătăţire de 19%.
La aproximativ un pacient din patru, rezultatul testului de sânge pentru acest biomarker a determinat schimbarea diagnosticului. Unele persoane considerate iniţial ca având Alzheimer au fost reclasificate cu alte afecţiuni, iar altele, la care simptomele erau atribuite îmbătrânirii normale, au fost diagnosticate corect cu Alzheimer.
În plus, încrederea medicilor în diagnosticul stabilit a crescut de la o medie de 6,90 la 8,49 pe o scară de la 1 la 10. Testul s-a dovedit util în toate stadiile declinului cognitiv, de la tulburări de memorie resimţite de pacient, fără modificări evidente la testele cognitive, şi deficit cognitiv uşor, până la demenţă.
Autorii notează că analiza de sânge pentru p-tau217 poate oferi o metodă mai precisă şi mai puţin invazivă pentru diagnosticul bolii Alzheimer în practica clinică de rutină.
