O terapie intravenoasă experimentală ar putea proteja creierul după un accident vascular cerebral ischemic. Oamenii de ştiinţă au dezvoltat un nanomaterial injectabil care a dovedit în testele iniţiale că poate traversa bariera hemato-encefalică şi reduce leziunile cerebrale după un AVC
Restabilirea rapidă a fluxului de sânge este esenţială în AVC, dar revenirea bruscă a circulaţiei poate declanşa procese care agravează leziunile cerebrale. O echipă de cercetători testează o nouă abordare menită să protejeze creierul exact în acest interval critic, imediat după reluarea circulaţiei sanguine.
Folosind un nou nanomaterial injectabil, administrat intravenos, cercetătorii au demonstrat în studii preclinice capacitatea noului tratament de a traversa bariera hemato-encefalică şi de a reduce inflamaţia şi leziunile cerebrale după accident vascular cerebral ischemic, cea mai frecventă formă de AVC.
Terapia a fost dezvoltată de cercetători de la UniversitateaNorthwestern, din Statele Unite, şi a fost testată într-un model murin care reproduce fidel tratamentul utilizat la pacienţi.
În accidentul vascular cerebral ischemic, un cheag blochează fluxul de sânge către creier. Intervenţia medicală urmăreşte redeschiderea rapidă a vasului, fie prin medicamente trombolitice, fie prin proceduri mecanice. Deşi necesară pentru supravieţuire, această reluare a circulaţiei, numită reperfuzie, poate declanşa o cascadă de procese inflamatorii care distrug celulele nervoase şi cresc riscul de dizabilitate pe termen lung.
În acest context, cercetătorii au dezvoltat un material cu potenţial regenerativ, alcătuit din peptide terapeutice care se pot asambla dinamic din molecule mai mici.
În studiul preclinic, o singură doză intravenoasă a fost administrată imediat după reperfuzie la şoareci cu accident vascular cerebral ischemic.
Terapia a traversat bariera hemato-encefalică, un obstacol major pentru multe tratamente neurologice, şi s-a localizat în zona afectată de AVC.
Animalele tratate au prezentat leziuni cerebrale semnificativ mai reduse comparativ cu cele netratate.
Cercetători de la Northwestern au dezvoltat o terapie injectabilă capabilă să ajungă la ţesutul cerebral şi să sprijine refacerea acestuia după un AVC. Într-un model murin, terapia a traversat bariera hemato-encefalică şi a redus semnificativ leziunile cerebrale.
De asemenea, cercetătorii au observat o diminuare a semnelor de inflamaţie şi a răspunsului imun excesiv, fără dovezi de toxicitate sau efecte adverse la nivelul organelor majore.
Acest videoclip surprinde, în timp real, în primele 24 de ore după injectare, celulele imune (marcate cu roşu) care migrează rapid către o zonă afectată de un AVC ischemic. Tratamentul pe bază de peptide (albastru) traversează cu succes bariera hemato-encefalică (roşu). Microglia (verde) se activează şi înconjoară tratamentul, ceea ce indică un răspuns imun intens. Înregistrarea a fost realizată pe parcursul a cinci minute şi este redată aici cu o viteză de 60 de ori mai mare.
Monitorizarea a fost realizată timp de şapte zile, iar localizarea terapiei a fost confirmată prin tehnici avansate de imagistică intracraniană în timp real.
Rezultatele au fost publicate în revista Neurotherapeutics, în luna ianuarie, şi sugerează că această abordare ar putea fi utilizată, în viitor, alături de tratamentele standard pentru AVC, cu scopul de a limita leziunile secundare apărute după restabilirea fluxului sanguin şi de a sprijini procesele de refacere cerebrală.
Terapia se bazează pe o tehnologie dezvoltată anterior de aceeaşi echipă, cunoscută pentru capacitatea sa de a repara ţesuturi nervoase în modele de leziuni ale măduvei spinării.
În studiul actual, cercetătorii au adaptat structura şi concentraţia acestor peptide pentru administrare sistemică, evitând riscul de coagulare în sânge şi eliminând necesitatea intervenţiilor chirurgicale sau a injecţiilor directe în creier.
Pentru acest studiu, concentraţia ansamblurilor peptidice a fost redusă, astfel încât moleculele mai mici să poată circula prin sânge şi să traverseze mai uşor bariera hemato-encefalică. Odată ajunse în ţesutul cerebral, aceste structuri pot forma agregate mai mari, considerate de cercetători ca având un efect terapeutic mai puternic.
Modelul experimental a fost conceput pentru a reproduce cât mai fidel situaţia clinică. Cercetătorii au blocat temporar fluxul sanguin cerebral pentru a simula un accident vascular major, apoi l-au restabilit, urmărind aceleaşi etape prin care trec pacienţii cu AVC ischemic în practică.
Accidentul vascular cerebral ischemic reprezintă aproximativ 80% din totalul cazurilor şi este una dintre principalele cauze de mortalitate şi dizabilitate la nivel mondial. Formele severe pot lăsa sechele permanente, cu impact major asupra calităţii vieţii, capacităţii de muncă şi integrării sociale.
Autorii studiului subliniază că una dintre marile provocări în neurologie este faptul că multe terapii promiţătoare nu pot traversa bariera hemato-encefalică. În cazul AVC, permeabilitatea acestei bariere creşte temporar în zona afectată, imediat după reperfuzie, ceea ce oferă pentru scurt timp o oportunitate de intervenţie terapeutică.
Administrarea intravenoasă a unui material dinamic, capabil să valorifice această permeabilitatea temporară a barierei hemato-encefalice ar putea creşte şansele ca tratamentul să ajungă exact în regiunea vizată.
Studiul a arătat că terapia are proprietăţi antiinflamatorii şi favorizează procesele de refacere, ambele contribuind la reducerea leziunilor observate la animalele tratate. Cercetătorii au descris şi modul în care materialul interacţionează cu celulele imune din creier, fără a induce un răspuns toxic sau de respingere.
Următorii paşi includ evaluarea efectelor pe termen mai lung şi analiza impactului asupra recuperării funcţionale, inclusiv asupra declinului cognitiv care poate apărea în lunile sau anul de după un AVC.
De asemenea, echipa intenţionează să testeze dacă în structura peptidelor pot fi integraţi stimuli biologici suplimentari care să susţină refacerea ţesuturilor şi să amplifice efectele observate.
VIDEO: Această animaţie ilustrează procesul teoretic prin care ansambluri mai mici de peptide formează nanofibre mai mari după ce traversează bariera hemato-encefalică. Acest fenomen ar putea genera un efect terapeutic mai puternic. Credit: Mark Seniw/Northwestern University, 6 ianuarie 2026
