Sarcina este o experienţă biologică majoră pentru organismul femeii, iar cercetări recente arată că acest proces este însoţit şi de modificări în creier. Noile date sugerează că aceste transformări nu apar doar la prima sarcină, ci se produc şi la sarcinile ulterioare, fiecare episod lăsând urme diferite asupra funcţionării creierului.
Un studiu realizat de cercetători de la Amsterdam University Medical Center arată că atât prima, cât şi a doua sarcină modifică structura şi activitatea creierului femeii.
Rezultatele au fost publicate în revista Nature Communications şi indică faptul că fiecare sarcină lasă o amprentă neurologică distinctă asupra creierului matern.
În cercetări anterioare, echipa a demonstrat pentru prima dată că sarcina poate modifica structura creierului uman. Aceleaşi studii au arătat că sarcina influenţează şi modul în care funcţionează creierul.
În noul studiu, cercetătorii au urmărit în timp evoluţia a 110 femei. Unele participante au devenit mame pentru prima dată, altele au născut al doilea copil, iar un al treilea grup nu a avut nicio sarcină.
Creierul participantelor a fost analizat în mod repetat prin scanări imagistice, ceea ce a permis cercetătorilor să observe modul în care structura şi activitatea cerebrală evoluează în aceste trei situaţii.
„Am arătat pentru prima dată că modificările creierului nu apar doar în timpul primei sarcini, ci şi în timpul celei de-a doua”, a declarat Elseline Hoekzema, coordonatoarea programului de cercetare Pregnancy Brain Lab din cadrul Amsterdam UMC, citată într-un comunicat.
Potrivit acesteia, atât prima, cât şi a doua sarcină produc schimbări în creier, însă fiecare lasă o amprentă proprie.
Analizele au arătat că diferite reţele cerebrale sunt afectate în mod diferit.
În cazul primei sarcini, cele mai evidente modificări au fost observate în structura şi activitatea aşa-numitei Default Mode Network (reţeaua implicită a creierului), implicată în procese precum autoreflecţia şi cogniţia socială.
În timpul celei de-a doua sarcini, această reţea cerebrală a prezentat de asemenea modificări, însă efectele au fost mai puţin pronunţate. În schimb, au fost identificate schimbări mai accentuate în reţelele cerebrale implicate în orientarea atenţiei şi în răspunsul la semnale senzoriale.
În a doua sarcină creierul prezintă modificări mai ales în reţelele implicate în reacţia la stimuli senzoriali şi în controlul atenţiei, a subliniat Milou Straathof, care a analizat datele studiului.
Aceste procese ar putea avea un rol atunci când o mamă are grijă de mai mulţi copii.
Cercetătorii au observat şi o relaţie între modificările cerebrale asociate sarcinii şi legătura emoţională dintre mamă şi copil. Această asociere a fost mai puternică la femeile aflate la prima sarcină decât la cele care aveau deja un copil.
De asemenea, studiul a identificat legături între modificările structurale ale creierului şi depresia peripartum, (perinatală) - o tulburare de dispoziţie severă ce poate apărea în timpul sarcinii sau după naştere (postpartum), manifestată prin tristeţe intensă, anxietate şi oboseală extremă -, atât la prima, cât şi la a doua sarcină.
Potrivit autorilor, acestea sunt primele dovezi că modificările care apar în creier (cortexul cerebral) în timpul sarcinii sunt asociate cu depresia maternă.
În cazul femeilor aflate la prima sarcină, această asociere a fost mai evidentă după naştere. La femeile însărcinate pentru a doua oară, legătura a fost observată mai ales în timpul sarcinii.
Autorii studiului consideră că aceste rezultate pot contribui la o mai bună înţelegere şi recunoaştere a problemelor de sănătate mintală la mame şi subliniază importanţa studierii modului în care creierul se adaptează la experienţa maternităţii.
Cercetarea oferă astfel o perspectivă nouă asupra modului în care creierul femeii se adaptează la sarcină şi la rolul de mamă. Deşi majoritatea femeilor experimentează cel puţin o sarcină de-a lungul vieţii, mecanismele prin care aceasta influenţează creierul au început să fie înţelese abia recent.
Prin analiza efectelor primei şi celei de-a doua sarcini, studiul completează un gol important în cunoaşterea biologiei feminine şi ar putea contribui, potrivit autorilor, la îmbunătăţirea îngrijirii mamelor, inclusiv la dezvoltarea unor strategii mai bune pentru prevenirea şi tratarea depresiei postpartum.
