Terapia hormonală utilizată pentru ameliorarea simptomelor menopauzei nu este asociată cu un risc crescut de deces, potrivit unui studiu de amploare realizat în Danemarca. Rezultatele susţin recomandările actuale care indică acest tratament femeilor aflate la începutul menopauzei, cu simptome moderate sau severe, care nu au probleme medicale ce împiedică utilizarea terapiei hormonale.
Terapia hormonală la menopauză, cunoscută şi sub denumirea de terapie de substituţie hormonală, este utilizată pentru reducerea simptomelor precum bufeurile, tulburările de somn, schimbările de dispoziţie sau depresia. În ultimele două decenii, utilizarea acestei terapii a scăzut constant, în principal din cauza preocupărilor legate de siguranţă. În acelaşi timp, datele din practica reală privind impactul asupra mortalităţii sunt limitate.
Pentru a evalua această asociere, cercetătorii au analizat registrele naţionale din Danemarca şi au urmărit femei născute între 1950 şi 1977, care erau în viaţă la vârsta de 45 de ani. Au fost excluse femeile cu antecedente de tromboză, boli hepatice, cancer de sân, uterin sau ovarian, cele care au utilizat anterior terapie hormonală la menopauză sau care au suferit o intervenţie chirurgicală de îndepărtare a ambelor ovare (ovariectomie bilaterală).
Perioada de urmărire a început la împlinirea vârstei de 45 de ani şi s-a încheiat la 31 iulie 2023, cu o durată mediană de puţin peste 14 ani. Analiza a ţinut cont de factori care pot influenţa riscul de deces, precum vârsta, numărul de naşteri, nivelul de educaţie, venitul, ţara de origine şi afecţiuni preexistente, inclusiv diabetul, hipertensiunea arterială şi bolile cardiovasculare.
În analiza principală au fost incluse 876.805 femei. Dintre acestea, 104.086 (11,9%) au utilizat terapie hormonală la menopauză, iar 47.594 (5,4%) au decedat pe parcursul perioadei de urmărire. Durata mediană de utilizare a terapiei hormonale a fost de 1,7 ani. Un număr de 41.433 femei (4,7%) au utilizat tratamentul mai puţin de un an, iar 7.337 (0,8%) au raportat o utilizare de cel puţin 10 ani.
Fără ajustarea pentru factorii de influenţă, riscul de deces din orice cauză a fost de 54,9 decese la 10.000 persoane-an în rândul femeilor care utilizaseră sau utilizau terapia hormonală, comparativ cu 35,5 la 10.000 persoane-an în rândul celor care nu utilizaseră niciodată acest tratament. După ajustarea pentru factorii relevanţi, nu s-au identificat diferenţe semnificative în ceea ce priveşte riscul de deces.
Analiza în funcţie de durata utilizării nu a evidenţiat un risc crescut de deces, inclusiv în cazul utilizării terapiei pe o durată de timp de 10 ani sau mai mult. De asemenea, nu au fost observate diferenţe clare între grupuri în ceea ce priveşte mortalitatea prin cauze specifice, precum bolile cardiovasculare, AVC (accidentul vascular cerebral) sau cancer.
În schimb, femeile cu vârste între 45 şi 54 de ani care au suferit o ovariectomie bilaterală pentru afecţiuni care nu au fost de natură oncologică au prezentat un beneficiu semnificativ de supravieţuire atunci când au utilizat terapie hormonală la menopauză. În acest grup, riscul de deces a fost cu 27–34% mai mic comparativ cu femeile similare care nu au utilizat tratamentul.
Studiul a identificat şi indicii potrivit cărora terapia hormonală administrată transdermic, sub formă de plasturi sau geluri aplicate pe piele, ar putea fi asociată cu un risc uşor mai scăzut de deces comparativ cu lipsa tratamentului. Autorii subliniază însă că acest rezultat necesită confirmare în studii viitoare.
Cercetarea, publicată în revista The BMJ, are caracter observaţional, ceea ce înseamnă că nu poate stabili o relaţie directă de cauzalitate. Autorii recunosc existenţa unor limitări care ar fi putut influenţa rezultatele studiului. Totuşi, subliniază că analiza s-a bazat pe un număr foarte mare de participante şi pe date aproape complete, iar rezultatele au rămas similare după analize suplimentare menite să verifice dacă acestea se menţin atunci când au fost testaţi diferiţi factori sau ipoteze statistice.
Concluzia cercetătorilor este că terapia hormonală la menopauză nu a fost asociată cu o creştere a mortalităţii în această cohortă naţională extinsă. Autorii consideră că beneficiul de supravieţuire observat la femeile care au suferit o ovariectomie bilaterală pentru afecţiuni care nu au fost de natură oncologică susţine reevaluarea oportunităţii administrării terapiei hormonale în acest context.
Citeşte şi:
