Particule microscopice de plastic au fost identificate în majoritatea tumorilor de prostată analizate într-un studiu recent, la niveluri semnificativ mai mari decât în ţesutul prostatic sănătos din apropiere. Rezultatele oferă noi date privind posibila legătură dintre expunerea la microplastice şi riscul de cancer de prostată.
Oamenii de ştiinţă au urmărit să evalueze dacă expunerea la microplastice ar putea avea un rol în apariţia cancerului de prostată, considerat de Societatea Americană de Cancer drept cel mai frecvent tip de cancer la bărbaţii din Statele Unite. Cercetarea a fost realizată la NYU Langone Health, şi în cadrul Centrului de Cancer Perlmutter şi al Centrului pentru Investigarea Riscurilor de Mediu (Center for the Investigation of Environmental Hazards).
Materialele plastice utilizate în recipiente alimentare, ambalaje sau produse cosmetice se pot fragmenta în particule microscopice prin încălzire, uzură sau modificări chimice. Acestea pot fi ingerate, inhalate sau absorbite prin piele.
Studii anterioare au identificat microplastice în mai multe organe şi fluide ale corpului uman, precum şi la nivelul placentei. Efectele lor asupra sănătăţii nu sunt pe deplin cunoscute.
În acest studiu, cercetătorii au analizat probe de ţesut prostatic provenite de la 10 pacienţi supuşi intervenţiei chirurgicale de îndepărtare a prostatei. Particule de microplastic au fost identificate în 90% dintre probele tumorale şi în 70% dintre probele de ţesut sănătos.
Ţesutul tumoral a conţinut cantităţi semnificativ mai mari de plastic. În medie, probele tumorale au prezentat o concentraţie de aproximativ 2,5 ori mai mare decât ţesutul sănătos, respectiv circa 40 micrograme de plastic pe gram de ţesut, comparativ cu 16 micrograme pe gram.
Autorul principal al studiului, dr. Stacy Loeb, profesor la Departamentele de Urologie şi Sănătatea Populaţiei din cadrul NYU Grossman School of Medicine, a declarat că acest studiu pilot oferă dovezi importante potrivit cărora expunerea la microplastice ar putea reprezenta un factor de risc pentru cancerul de prostată.
Ea a precizat că, deşi cercetări anterioare au sugerat posibile legături între microplastice şi afecţiuni precum bolile cardiovasculare sau demenţa, datele directe privind cancerul de prostată au fost limitate.
„Studiul nostru pilot oferă dovezi importante că expunerea la microplastice ar putea fi un factor de risc pentru cancerul de prostată”, a declarat Loeb într-un comunicat.
Rezultatele vor fi prezentate pe 26 februarie, la Simpozionul privind cancerele genitourinare organizat de Societatea Americană de Oncologie Clinică (American Society of Clinical Oncology Genitourinary Cancers Symposium).
Potrivit autorilor, acesta este primul studiu realizat în Occident care măsoară nivelul microplasticelor în tumorile de prostată şi le compară direct cu nivelurile din ţesutul prostatic sănătos.
Pentru analiză, cercetătorii au examinat iniţial probele la nivel vizual, apoi au utilizat instrumente specializate pentru a determina cantitatea, compoziţia chimică şi caracteristicile structurale ale particulelor. Au fost analizate 12 dintre cele mai frecvent produse tipuri de molecule plastice.
Având în vedere utilizarea extinsă a materialelor plastice în instrumentarul medical şi de laborator, echipa a aplicat măsuri stricte pentru a preveni contaminarea probelor. Echipamentele din plastic au fost înlocuite cu alternative din aluminiu, bumbac şi alte materiale fără plastic, iar testele au fost efectuate în camere curate, controlate, special concepute pentru analiza microplasticelor.
Autorul senior al studiului, dr. Vittorio Albergamo, conferenţiar universitar, şef de lucrări la Departamentul de Pediatrie al NYU Grossman School of Medicine, a subliniat necesitatea unor măsuri de reglementare mai stricte pentru limitarea expunerii populaţiei la aceste substanţe, prezente pe scară largă în mediu.
Următorul pas al cercetării va fi evaluarea modului în care microplasticele se comportă în organism şi dacă contribuie direct la dezvoltarea cancerului.
Echipa intenţionează să investigheze ipoteza potrivit căreia aceste particule ar putea declanşa un răspuns imun persistent, respectiv inflamaţie la nivelul ţesutului prostatic. Inflamaţia cronică poate afecta celulele şi poate favoriza modificări genetice asociate cu apariţia cancerului.
Autorii au precizat că studiul a inclus un număr redus de pacienţi şi că sunt necesare cercetări mai ample pentru confirmarea rezultatelor.
Potrivit Centrelor americane pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor (CDC, aproximativ unul din opt bărbaţi din Statele Unite va fi diagnosticat cu cancer de prostată de-a lungul vieţii. Cercetarea a fost finanţată de Departamentul Apărării al Statelor Unite.
