Adăugarea terapiei hormonale la radioterapia administrată după intervenţia chirurgicală pentru cancerul de prostată nu a fost asociată cu o creştere a supravieţuirii, în cazul majorităţii pacienţilor, a constatat un recent studiu clinic. Beneficiile par limitate la bărbaţii cu valori mai mari ale PSA înainte de începerea radioterapiei. Rezultatele susţin o abordare mai atent adaptată fiecărui caz, pentru a evita tratamente inutile şi efecte adverse care pot afecta calitatea vieţii.
Tratamentul hormonal asociat radioterapiei după îndepărtarea chirurgicală a prostatei nu a oferit beneficii în ceea ce priveşte supravieţuirea, supravieţuirea la brbaţii cu cancer de prostată, în special în cazul celor cu valori foarte scăzute ale antigenului specific prostatic (PSA) înainte de iradiere, arată datele publicat în revista The Lancet.
Cercetarea a fost coordonată de specialişti ai UCLA Health Jonsson Comprehensive Cancer Center şi a fost prezentată de în cadrul Simpozionului pentru cancere genitourinare organizat, de American Society of Clinical Oncology, care s-a desfăşurat între 26-28 februarie, în San Francisco.
Terapia hormonală, care limitează efectul testosteronului asupra creşterii celulelor tumorale, s-a dovedit eficientă atunci când a fost asociată radioterapiei, la bărbaţii care nu au fost supuşi anterior intervenţiei chirurgicale de îndepărtare a prostatei.
Nu era însă clar dacă acelaşi beneficiu există şi la pacienţii care primesc radioterapie după intervenţia chirurgicală de îndepărtare a prostatei.
În acelaşi timp, tratamentul hormonal este asociat cu efecte adverse importante, precum oboseală severă, bufeuri, disfuncţie sexuală, creştere în greutate, pierdere de masă osoasă şi modificări metabolice care pot creşte riscul cardiovascular.
Pentru a evalua impactul real al terapiei hormonale în acest context, cercetătorii au realizat o meta-analiză la nivel de pacient, prin intermediul consorţiului internaţional MARCAP.
Analiza a inclus datele a 6.057 de bărbaţi înrolaţi în şase studii clinice randomizate care au comparat radioterapia postoperatorie administrată ca monoterapie, cu radioterapia asociată terapiei hormonale pe termen scurt (4–6 luni) sau pe termen lung (24 de luni).
Pacienţii au fost urmăriţi o perioadă mediană de nouă ani, ceea ce a permis evaluarea supravieţuirii globale, a supravieţuirii fără metastaze şi a recidivelor.
Utilizarea datelor individuale a permis analizarea detaliată a influenţei nivelului PSA (marker măsurat în sânge) înainte de radioterapie asupra beneficiului tratamentului.
La 10 ani, 83,6% dintre bărbaţii trataţi doar cu radioterapie postoperatorie erau în viaţă, comparativ cu 84,3% dintre cei care au primit radioterapie asociată terapiei hormonale.
Nivelul PSA înainte de radioterapie a avut un rol esenţial.
La bărbaţii cu valori scăzute ale PSA (≤0,5 ng/mL), adăugarea terapiei hormonale nu a adus niciun beneficiu în ceea ce priveşte supravieţuirea.
În schimb, pacienţii cu valori mai mari ale PSA au înregistrat îmbunătăţiri modeste ale supravieţuirii şi ale supravieţuirii fără metastaze, ceea ce sugerează că beneficiul tratamentului hormonal este limitat în principal la această categorie cu risc mai ridicat.
În ceea ce priveşte durata terapiei hormonale, tratamentul pe termen scurt nu a îmbunătăţit supravieţuirea globală, deşi a redus uşor riscul de răspândire a cancerului.
Terapia pe termen lung a fost asociată cu un mic beneficiu de supravieţuire, în special la pacienţii cu PSA crescut după prostatectomie.
Analiza statistică a arătat că extinderea terapiei hormonale pe o perioadă mai lungă de timp nu a adus un beneficiu suplimentar în ceea ce priveşte supravieţuirea, deşi a fost asociată cu o reducere modestă a riscului de metastaze.
Autorii subliniază că rezultatele susţin o abordare mai personalizată a tratamentului, evidenţiind faptul că la majoritatea bărbaţilor care, după intervenţia chirurgicală, au valori detectabile, dar scăzute ale PSA, radioterapia administrată postoperator este suficientă ca tratament. În aceste cazuri, renunţarea la terapia hormonală poate evita luni de efecte adverse care afectează calitatea vieţii, fără a compromite supravieţuirea.
Cercetări aflate în desfăşurare, inclusiv studiul BALANCE, urmăresc identificarea unor biomarkeri care să permită selectarea mai precisă a pacienţilor care pot beneficia de terapie hormonală după intervenţia chirurgicală.
Studiul a fost publicat în The Lancet şi prezentat în cadrul reuniunii ştiinţifice a American Society of Clinical Oncology dedicată cancerelor genitourinare.
