Ibuprofenul, folosit frecvent pentru ameliorarea durerilor de cap, a crampelor menstruale şi a inflamaţiilor, ar putea avea un efect surprinzător: cercetări recente indică faptul că acest medicament obişnuit ar putea ajuta la prevenirea unor forme de cancer.
Ibuprofenul face parte din categoria medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), folosite pe scară largă pentru reducerea durerii şi inflamaţiei. Legătura dintre AINS şi prevenirea cancerului nu este nouă. Încă din 1983, un medicament similar, sulindac, a fost asociat cu un risc redus de cancer colorectal la unii pacienţi. De atunci, numeroase studii au investigat dacă aceste substanţe ar putea încetini sau preveni şi alte forme de cancer.
Un studiu, publicat recent în International Journal of Cancer -IJC, indică faptul că ibuprofenul ar putea reduce riscul de cancer endometrial, cea mai frecventă formă de cancer uterin, care afectează în principal femeile aflate la menopauză. Studiul oferă o nouă perspectivă importantă asupra legăturii complexe dintre inflamaţie şi cancer.
Cercetarea s-a bazat pe date din studiul Prostate, Lung, Colorectal, and Ovarian (PLCO), care a urmărit peste 42.000 de femei cu vârste între 55 şi 74 de ani, timp de 12 ani.
Participantele care au declarat că luau cel puţin 30 de tablete de ibuprofen pe lună au avut un risc cu 25% mai mic de a dezvolta cancer endometrial comparativ cu cele care consumau mai puţin de patru pastile lunar. Efectul protector a fost cel mai evident la femeile cu afecţiuni cardiovasculare.
Acest tip de cancer are drept principal factor de risc excesul ponderal, care creşte nivelul de estrogen, hormon ce poate stimula proliferarea celulelor canceroase. Alţi factori includ vârsta înaintată, terapia de substituţie hormonală (în special cea exclusiv pe bază de estrogen), diabetul, sindromul ovarelor polichistice, debutul timpuriu al menstruaţiei, menopauza tardivă sau absenţa sarcinilor. Printre simptome se numără sângerările vaginale anormale, durerile pelviene şi disconfort în timpul contactului sexual.
Ibuprofenul acţionează prin inhibarea enzimelor numite ciclooxigenaze (COX), responsabile de producerea prostaglandinelor - substanţe chimice care stimulează inflamaţia şi creşterea celulară, inclusiv cea a celulelor tumorale. Prin reducerea nivelului acestor molecule, ibuprofenul ar putea încetini dezvoltarea tumorilor. În plus, cercetătorii au descoperit că ibuprofenul influenţează gene implicate în supravieţuirea celulelor canceroase, precum HIF-1α, NFκB şi STAT3, reducând activitatea acestora şi făcând celulele tumorale mai sensibile la tratamentele oncologice.
Interesant este că aspirina, un alt AINS binecunoscut, nu a arătat acelaşi efect protector asupra cancerului endometrial, deşi există dovezi că poate reduce riscul de recidivă în cancerul colorectal. Alte antiinflamatoare, precum naproxen, au fost analizate în contextul cancerelor de colon, vezică urinară şi sân, însă eficienţa lor pare să depindă de tipul de cancer, de factorii genetici şi de starea generală de sănătate a pacientului.
Totuşi, rezultatele cercetărilor nu sunt uniforme. Un studiu pe aproape 8.000 de paciente a arătat că administrarea aspirinei după diagnosticarea cancerului endometrial a fost asociată cu o mortalitate mai mare, în special la cele care foloseau deja aspirină înainte de diagnostic. Alte analize au sugerat că, în timp ce anumite AINS pot reduce riscul unor tipuri de cancer, utilizarea regulată a altora ar putea creşte riscul de cancer renal.
Specialiştii avertizează că nu trebuie ca aceste rezultate să încurajeze automedicaţia. Utilizarea îndelungată sau în doze mari a ibuprofenului poate duce la efecte adverse severe, inclusiv ulcere gastrice, sângerări digestive, afectare renală şi, mai rar, complicaţii cardiovasculare precum infarctul sau AVC (accidentul vascular cerebral). De asemenea, ibuprofenul poate interacţiona periculos cu medicamente precum anticoagulantele (de exemplu, warfarina) sau unele antidepresive.
Chiar dacă ideea că un analgezic comun ar putea ajuta la prevenirea cancerului este remarcabilă, cercetătorii subliniază că sunt necesare studii suplimentare pentru confirmarea acestor efecte. Până atunci, cea mai sigură cale de prevenire rămâne una clasică: menţinerea unei greutăţi sănătoase, alimentaţia echilibrată, activitatea fizică regulată şi controlul medical periodic.
