Cancerul colorectal este una dintre cele mai frecvente forme de cancer în ţările occidentale şi o cauză majoră de deces oncologic. Vârsta, alimentaţia şi stilul de viaţă sunt factori de risc cunoscuţi, dar în majoritatea cazurilor mecanismele exacte care declanşează boala rămân neclare. În ultimii ani, atenţia cercetătorilor s-a îndreptat tot mai mult către microbiomul intestinal, ansamblul de bacterii, virusuri şi alte microorganisme care trăiesc în tubul digestiv.
Un virus identificat recent în interiorul unei bacterii intestinale comune apare mai frecvent la pacienţii cu cancer colorectal, potrivit unui studiu realizat de cercetători din Danemarca şi publicat în revista Communications Medicine. Descoperirea evidenţiază o posibilă legătură între virusurile care infectează bacteriile din intestin şi riscul de boală.
Echipa de la University of Southern Denmark şi Odense University Hospital a analizat o bacterie asociată de mai mulţi ani cu cancerul colorectal, Bacteroides fragilis. Această bacterie este însă prezentă şi la majoritatea persoanelor sănătoase, ceea ce a ridicat semne de întrebare privind rolul ei real în apariţia cancerului colorectal şi motivul pentru care este asociată cu boala doar în anumite cazuri. Cercetătorii au decis să verifice dacă există diferenţe în interiorul bacteriei.
La pacienţii care au dezvoltat ulterior cancer colorectal, Bacteroides fragilis purta mai frecvent un virus specific. Acest tip de virus, numit bacteriofag, infectează bacteriile şi trăieşte în interiorul acestora. Virusul identificat nu a mai fost raportat sau descris până acum în literatura de specialitate, şi, potrivit autorilor, reprezintă un tip nou.
Studiul arată o asociere statistică între prezenţa virusului şi cancerul colorectal, dar nu poate stabili dacă virusul contribuie direct la apariţia bolii sau dacă este doar un marker al unor modificări existente în intestin.
Cercetarea a pornit de la datele unui amplu studiu pe populaţie din Danemarca, care a inclus aproximativ două milioane de persoane. Au fost identificaţi pacienţi cu infecţii severe ale sângelui cauzate de Bacteroides fragilis, iar o parte dintre aceştia au fost diagnosticaţi cu cancer colorectal în următoarele săptămâni.
Analiza materialului genetic al bacteriei la pacienţi cu şi fără cancer a evidenţiat un tipar distinct: bacteriile provenite de la pacienţii oncologici erau mai frecvent infectate cu anumite virusuri.
Iniţial, observaţiile s-au bazat pe un număr relativ mic de probe bacteriene din Danemarca. Ulterior, ipoteza a fost testată în seturi de date internaţionale mai mari.
Pentru validare, cercetătorii au analizat probe de scaun de la 877 de persoane cu şi fără cancer colorectal din Europa, Statele Unite şi Asia. Pacienţii cu cancer colorectal aveau aproximativ de două ori mai frecvent urme ale acestor virusuri în intestin. Asocierea a fost reprodusă în mod consistent, însă studiul nu demonstrează că virusul provoacă boala.
Până la 80% din riscul de a dezvolta cancer colorectal este legat de factori de mediu, iar microorganismele intestinale sunt considerate printre cei mai importanţi. Diversitatea foarte mare a bacteriilor din intestin a îngreunat identificarea diferenţelor relevante între persoanele sănătoase şi cele care dezvoltă boala. Autorii au analizat nu doar bacteriile, ci şi virusurile din interiorul lor, pentru a identifica eventuale diferenţe.
Cercetătorii investighează în prezent dacă virusul modifică proprietăţile bacteriei şi dacă acest lucru influenţează mediul intestinal. Deocamdată, nu se cunoaşte motivul pentru care virusul este prezent şi nici dacă are un rol activ în apariţia cancerului colorectal.
În prezent, depistarea cancerului colorectal se face, între altele, prin teste din scaun care detectează cantităţi foarte mici de sânge invizibile cu ochiul liber.
Autorii sugerează că, în viitor, ar putea fi analizată şi prezenţa acestor virusuri în probele de scaun. În analize preliminare, anumite secvenţe virale au permis identificarea a aproximativ 40% dintre cazurile de cancer, în timp ce majoritatea persoanelor sănătoase nu le prezentau.
Rezultatele se află încă într-o etapă experimentală timpurie şi sunt necesare studii suplimentare înainte ca aceste date să poată avea implicaţii pentru practica clinică.
