Microplasticele descoperite în oasele umane, un potenţial factor de risc pentru osteoporoză

Microplasticele descoperite în oasele umane, un potenţial factor de risc pentru osteoporoză

Poluarea cu plastic nu afectează doar mediul, ci şi sănătatea umană, în moduri care abia încep să fie înţelese de oamenii de ştiinţă. Cercetătorii avertizează că microplasticele - particule minuscule rezultate din degradarea obiectelor din plastic - pot pătrunde în organism şi ajunge chiar în ţesutul osos, unde ar putea contribui la slăbirea structurii scheletului şi la creşterea riscului de boli metabolice osoase, precum osteoporoza.

Un studiu publicat în revista Osteoporosis International, care a analizat 62 de articole ştiinţifice, a arătat că microplasticele pot afecta sănătatea oaselor în mai multe moduri. Cercetarea, realizată cu sprijinul Fundaţiei de Cercetare din São Paulo (FAPESP), a demonstrat că aceste particule pot interfera cu funcţionarea celulelor stem din măduva osoasă, stimulând formarea osteoclastelor - celule care degradează ţesutul osos printr-un proces numit resorbţie osoasă.

„Impactul microplasticelor asupra oaselor nu este de neglijat. Studiile in vitro pe celulele osoase au arătat că aceste particule afectează funcţionarea normală a celulelor, accelerează îmbătrânirea acestora, perturbă procesul de diferenţiere celulară şi stimulează inflamaţia,” a declarat Rodrigo Bueno de Oliveira, coordonator al Laboratorului pentru Studiul Mineralelor şi Oaselor în Nefrologie din cadrul Universităţii de Stat din Campinas (Brazilia), citat într-un comunicat al FAPESP.

Experimentele pe animale au arătat că senescenţa accelerată a osteoclastelor poate duce la afectarea microstructurii osoase, ceea ce se traduce prin fragilitate, deformări şi chiar fracturi patologice. În unele cazuri, efectele adverse observate au dus la oprirea creşterii scheletului la animalele de laborator.

Aceste date sugerează că prezenţa microplasticelor în sânge şi ţesuturi poate avea consecinţe importante asupra sănătăţii osoase. Descoperirile indică faptul că microplasticele pot pătrunde adânc în ţesutul osos, inclusiv în măduva osoasă, unde pot perturba metabolismul osos.

Având în vedere aceste rezultate, echipa braziliană a început un proiect de cercetare pentru a evalua efectele microplasticelor asupra rezistenţei osoase, folosind modele animale. Studiul se concentrează pe modul în care expunerea la microplastice influenţează rezistenţa femurului la rozătoare, cu scopul de a înţelege mai bine riscurile pentru oameni.

Potrivit datelor Fundaţiei Internaţionale pentru Osteoporoză (IOF), prevalenţa fracturilor cauzate de osteoporoză este în creştere la nivel global, pe fondul îmbătrânirii populaţiei. Se estimează că, până în 2050, numărul acestor fracturi va creşte cu 32%.

„Îmbunătăţirea calităţii vieţii şi reducerea riscului de fracturi reprezintă priorităţi majore în sănătate publică. Ştim deja că exerciţiul fizic, alimentaţia echilibrată şi tratamentele farmacologice sunt esenţiale pentru prevenirea complicaţiilor osoase. Totuşi, există încă multe necunoscute în ceea ce priveşte impactul factorilor de mediu, precum microplasticele, asupra dezvoltării bolilor metabolice osoase. Dacă aceste particule se dovedesc a fi o cauză controlabilă, ar putea fi un pas important în prevenirea creşterii numărului de fracturi prognozate pentru următoarele decenii,” a concluzionat Oliveira.

Acest studiu evidenţiază o legătură potenţial periculoasă între poluarea cu plastic şi sănătatea osoasă, subliniind importanţa reducerii expunerii la microplastice şi a intensificării cercetărilor în acest domeniu.

viewscnt