Cea mai extinsă analiză a tratamentelor pentru ADHD confirmă, pe baza dovezilor ştiinţifice solide, terapiile care funcţionează. Tulburarea de deficit de atenţie şi hiperactivitate (ADHD) este tratată printr-o gamă largă de intervenţii, dar nu toate au acelaşi nivel de susţinere ştiinţifică. O analiză de mari dimensiuni a dovezilor disponibile clarifică ce opţiuni au efecte demonstrate şi unde cercetarea rămâne insuficientă, oferind totodată şi un instrument online care să ajute pacienţii şi medicii să ia decizii mai bine informate în tratamentul acestei tulburări.
Cea mai extinsă evaluare de până în prezent privind tratamentele disponibile pentru ADHD arată că medicaţia atât la copii, cât şi la adulţi, precum şi terapia cognitiv-comportamentală (CBT) la adulţi, continuă să aibă cele mai bune rezultate.
O echipă de cercetători de la Université Paris Nanterre (Franţa), Institut Robert-Debré du Cerveau de l’Enfant (Franţa) şi University of Southampton (Marea Britanie) a revizuit peste 200 de meta-analize care au investigat diverse metode terapeutice, grupuri de participanţi şi rezultate clinice.
Aceste abordări sunt susţinute de cele mai solide date din studii clinice pe termen scurt, iar rezultatele au fost publicate recent, în revista The BMJ.
Pentru a sprijini persoanele cu ADHD şi medicii care le îngrijesc, autorii au lansat şi un website interactiv care prezintă rezultatele acestei analize şi nivelul dovezilor pentru fiecare tratament într-un format clar şi accesibil.
„Ştim că persoanele cu ADHD şi familiile acestora sunt adesea copleşite de mesaje contradictorii despre ce tratamente funcţionează cu adevărat. Credem că acest studiu şi platforma online asociată este, în prezent, cea mai completă şi de încredere sursă de până acum, privind dovezile disponibile despre tratamentele pentru ADHD, pe înţelesul publicului şi al specialiştilor”, a declarat profesorul Samuele Cortese, de la Universitatea Southampton şi autor principal al raportului, citat într-un comunicat.
El subliniază că platforma oferă gratuit informaţii uşor de înţeles, bazate pe dovezi şi actualizate continuu şi adaugă că, potrivit autorilor, este prima iniţiativă de acest fel la nivel mondial întemeiată pe o sinteză atât de riguroasă a dovezilor disponibile.
Per ansamblu, cinci tratamente pentru copii şi adolescenţi, precum şi două medicamente şi terapia cognitiv-comportamentală la adulţi s-au dovedit eficiente, având o bază de dovezi relativ robustă. Totuşi, dovezile disponibile se referă mai ales la efecte pe termen scurt, chiar dacă în practică tratamentele pentru ADHD sunt adesea urmate pe perioade lungi.
Alte intervenţii, precum acupunctura, mindfulness (practici de atenţie conştientă) şi exerciţiul fizic, au arătat rezultate promiţătoare, dar calitatea dovezilor este scăzută din cauza numărului mic de participanţi şi a riscului de bias.
Limitări similare au fost identificate şi pentru studiile care au evaluat terapia cognitiv-comportamentală la copii şi adolescenţi, precum şi pentru cercetările privind efectele pe termen lung ale practicilor de mindfulness la adulţi, deşi acestea sunt singura intervenţie care a demonstrat efecte benefice în cazul urmăririi îndelungate.
Dr. Corentin Gosling, conferenţiar la Paris Nanterre University şi primul autor principal al studiului, afirmă că listele lungi de aşteptare pentru serviciile de sănătate mintală reprezintă o problemă majoră şi că informaţiile incorecte despre tratamente pot îngreuna şi mai mult parcursul pacienţilor, ducând la pierdere de timp şi bani pe intervenţii fără suport ştiinţific.
În schimb, evaluarea tuturor opţiunilor terapeutice într-un proces în care pacientul şi medicul iau împreună decizia despre tratament, folosind aplicaţia online dezvoltată de echipă, poate oferi persoanelor cu ADHD mai mult control asupra alegerilor medicale, cu potenţial de a creşte aderenţa la tratament, de a îmbunătăţi rezultatele şi de a oferi o experienţă generală mai bună pacientului.
Concluziile completează în general ghidurile clinice internaţionale actuale, nu doar prin acces facil la dovezi de înaltă calitate, ci şi prin acoperirea unor intervenţii care, de obicei, nu sunt menţionate în ghiduri.
Cercetătorii speră ca acest proiect să aibă un impact similar asupra ghidurilor şi practicii clinice precum o iniţiativa anterioară dedicată tratamentelor pentru autism.
Proiectul a fost finanţat prin granturi publice de Agence Nationale de la Recherche (Franţa), programului France 2030 (Franţa) şi National Institute for Health and Care Research (NIHR Marea Britanie).
