Oamenii de ştiinţă au realizat primul studiu care evaluează impactul obezităţii asupra biomarkerilor sanguini ai bolii Alzheimer (BBM). Potrivit unui nou studiu prezentat recent la Congresul anual al Societăţii de Radiologie din America de Nord (Radiological Society of North America / RSNA2025), valorile acestor biomarkeri au crescut cu până la 95% mai rapid la persoanele cu obezitate decât la cele fără obezitate.
Un nou studiu sugerează că excesul ponderal poate influenţa modul în care evoluează în timp semnele biologice asociate bolii Alzheimer. Cercetătorii au urmărit schimbările acestor indicatori în sânge şi au observat diferenţe semnificative între persoanele cu obezitate şi cele cu o greutate normală, indicând o accelerare a proceselor legate de boală la primul grup.
Valorile acestor biomarkeri au crescut cu până la 95% mai rapid la persoanele cu obezitate decât la cele fără obezitate, potrivit unei cercetări prezentate la Congresul RSNA2025.
„Este pentru prima dată când demonstrăm relaţia dintre obezitate şi boala Alzheimer, măsurată prin teste de sânge pentru biomarkeri”, a declarat, marţi, dr. Cyrus Raji, autorul principal al studiului, cercetător la Neuroimaging Labs Research Center, Mallinckrodt Institute of Radiology (MIR), Washington University School of Medicine din St. Louis, citat într-un comunicat al RSNA.
Pentru analiză au fost folosite date pe cinci ani de la 407 participanţi la Alzheimer’s Disease Neuroimaging Initiative. Setul de date a inclus scanări PET (tomografie cu emisie de pozitroni) pentru amiloid şi probe de sânge.
Scanările PET indică acumularea proteinei beta-amiloid în creier sub formă de plăci amiloide, un semn central al bolii Alzheimer. Probele de plasmă au fost testate pentru biomarkeri sanguini asociaţi bolii Alzheimer, inclusiv nivelurile de pTau217 (biomarker utilizat în diagnosticarea şi monitorizarea bolii Alzheimer), lanţul uşor de neurofilamente, NfL (fragment proteic eliberat de neuroni deterioraţi sau pe cale de degenerare), şi GFAP plasmatic (proteină exprimată în principal în astrocite, celule care susţin şi protejează neuronii din creier şi măduva spinării). Analizele au fost efectuate folosind şase teste comerciale de referinţă.
Cercetătorii au făcut analize statistice pentru a evalua asocierea dintre biomarkerii sanguini, indicele de masă corporală (IMC) şi interacţiunea dintre prezenţa obezităţii la începutul studiului, evoluţia în timp şi nivelurile biomarkerilor, validând rezultatele prin comparaţie cu scanările PET pentru amiloid.
Analiza combinată a biomarkerilor şi a datelor PET a arătat că, la momentul iniţial, IMC era asociat cu niveluri mai scăzute ale biomarkerilor sanguini şi cu o încărcătură amiloidă cerebrală generală mai redusă.
„Credem că nivelurile mai scăzute ale biomarkerilor la persoanele cu obezitate se explică printr-un efect de diluţie determinat de volumul sanguin mai mare”, a explicat dr. Soheil Mohammadi, autorul principal al studiului şi cercetător postdoctoral la MIR.
El a subliniat că valorile de la momentul iniţial pot fi înşelătoare, deoarece luate izolat ar putea sugera în mod eronat că persoanele cu obezitate au o încărcătură patologică Alzheimer mai redusă.De aceea, este nevoie de date longitudinale pentru a înţelege complet cum influenţează obezitatea dezvoltarea patologiei Alzheimer. Un studiu longitudinal presupune colectarea repetată de date de la acelaşi grup pe o perioadă extinsă, pentru a urmări modificările în timp.
Imaginile în culori prezintă două creiere ca exemple de scanare pozitivă pentru amiloid, cu un număr centiloid (CL) mai mare şi mai multe zone roşii, comparativ cu o scanare normală,cu o captare de fond în limite normale a trasorului pentru amiloid, ceea ce indică absenţa plăcilor amiloide. Credit: Dr. Soheil Mohammadi şi RSNA.
Pe parcursul urmăririi, biomarkerii sanguini şi scanările PET au indicat o acumulare mai rapidă şi mai extinsă a modificărilor patologice caracteristice bolii Alzheimer la persoanele cu obezitate comparativ cu cele cu greutate normală.
În mod specific, participanţii cu obezitate au avut o rată de creştere cu 29% până la 95% mai rapidă a raportului plasmatic pTau217.
Obezitatea prezentă la începutul studiului a fost asociată cu o creştere cu 24% mai rapidă a NfL plasmatic şi cu o creştere cu 3,7% mai rapidă a acumulării de amiloid. Specialiştii au precizat că testele de sânge s-au dovedit mai sensibile decât scanările PET în surprinderea impactului obezităţii asupra patologiei Alzheimer.
Efectul obezităţii asupra acumulării de amiloid în creier şi asupra schimbărilor asociate ale biomarkerilor din sânge reprezintă un aspect important de luat în considerare în practica clinică.
Potrivit raportului The Lancet Commission din 2024, 14 factori de risc modificabili reprezintă aproximativ 45%, aproape jumătate, din riscul total de boală Alzheimer.
Reducerea oricăruia dintre aceşti factori ar putea diminua numărul de cazuri sau ar putea întârzia debutul bolii.
Dr. Raji consideră că monitorizarea repetată în timp a biomarkerilor din sâng, alături de investigaţiile imagistice cerebrale, va deveni practica obişnuită pentru urmărirea tratamentelor cu medicamente anti-amiloid. El a adăugat că disponibilitatea unor terapii eficiente pentru obezitate ar putea permite, în studii viitoare, evaluarea modului în care scăderea în greutate influenţează biomarkerii pentru boala Alzheimer.
În opinia sa, biomarkerii sanguini pentru patologia moleculară a bolii Alzheimer, alături de scanările RMN pentru alte dovezi de degenerare cerebrală şi răspuns la tratamente, oferă o bază importantă pentru cercetări şi studii clinice viitoare.
