Un aminoacid prezent în mod natural în organism ar putea ajuta dinţii să facă faţă mai bine efectelor zahărului, prin schimbarea modului în care se formează placa dentară. Un studiu clinic realizat pe pacienţi cu carii active arată că arginina poate transforma biofilmele dentare în structuri mai puţin acide şi, implicit, mai puţin nocive pentru smalţ.
Cariile apar atunci când bacteriile din cavitatea orală descompun zaharurile din alimente şi produc acizi care atacă treptat smalţul dentar. Aceste bacterii nu acţionează izolat, ci formează comunităţi complexe, bine organizate, cunoscute sub numele de biofilme dentare, care constituie placa dentară.
Un mecanism natural de protecţie împotriva acestui proces este arginina, un aminoacid deja prezent în salivă, despre care cercetări anterioare au arătat că poate reduce riscul de carii.
Anumite bacterii benefice din cavitatea orală au un complex enzimatic numit arginină deiminază, care le permite să transforme arginina în compuşi alcalini, capabili să neutralizeze acizii produşi de alte bacterii. Atunci când există mai multă arginină, aceste bacterii benefice sunt avantajate, iar bacteriile producătoare de acid devin mai puţin dominante.
Studii de laborator au sugerat că arginina poate modifica structura generală a biofilmelor dentare, dar nu era clar dacă acest efect se produce şi în cavitatea orală umană.
Pentru a verifica acest lucru, o echipă de medici stomatologi şi specialişti coordonată de cercetători de la Universitatea Aarhus din Danemarca, a realizat un studiu clinic ale cărui rezultate au fost publicate în International Journal of Oral Science.
Studiul a inclus 12 participanţi cu carii dentare active. Fiecărui participant i-au fost montate proteze speciale care permiteau dezvoltarea biofilmelor pe ambele părţi ale arcadei dentare, astfel încât tratamentele să poată fi comparate direct.
Pe parcursul experimentului, protezele au fost scufundate timp de cinci minute într-o soluţie de zahăr, apoi tratate timp de 30 de minute fie cu apă distilată, utilizată ca placebo, fie cu arginină, aplicată pe părţi opuse ale protezei. Procedura a fost repetată de trei ori pe zi, iar arginina a fost aplicată de fiecare dată pe aceeaşi parte. După patru zile, când biofilmele erau complet formate, protezele au fost îndepărtate şi analizate în detaliu.
Pentru evaluarea acidităţii din interiorul biofilmelor, cercetătorii au folosit un colorant sensibil la pH, numit C-SNARF-4, care a permis măsurarea pH-ului în diferite zone ale structurii biofilmului. Biofilmele tratate cu arginină au menţinut un pH semnificativ mai ridicat, respectiv o aciditate mai scăzută, atât la 10 minute, cât şi la 35 de minute după expunerea la zahăr, comparativ cu cele tratate cu placebo.
Analiza structurii biofilmului a arătat şi modificări ale componentelor glucidice. Cu ajutorul unor proteine care se leagă de carbohidraţi, numite lectine, marcate fluorescent, au fost evidenţiate două componente frecvente ale biofilmelor dentare: fucoza, sau fuculoza, o dezoxi-monozaharidă de tip cetoză (cetohexoză), şi galactoza.
În biofilmele expuse la arginină, cantitatea de carbohidraţi pe bază de fucoză a fost redusă, ceea ce sugerează o structură a biofilmului mai puţin favorabilă formării zonelor foarte acide. În acelaşi timp, distribuţia carbohidraţilor care conţin galactoză s-a modificat, regăsindu-se mai puţini la baza biofilmului şi înregistrând o creştere în straturile superioare de la suprafaţă.
Pentru a identifica bacteriile prezente, cercetătorii au utilizat secvenţierea genei 16S rRNA, o metodă standard de analiză a compoziţiei microbiomului.
Atât biofilmele tratate cu arginină, cât şi cele tratate cu placebo au fost dominate de bacterii din genurile Streptococcus şi Veillonella. S-a observat că tratamentul cu arginină a dus la o scădere a streptococilor din grupul mitis/oralis, bacterii care produc acizi din zaharuri, dar au o capacitate limitată de a genera substanţe alcaline care să contracareze această aciditate, şi a favorizat uşor bacteriile capabile să metabolizeze arginina, contribuind astfel la menţinerea unui pH mai ridicat.
Autorii concluzionează că arginina face biofilmele dentare mai puţin dăunătoare prin reducerea acidităţii, modificarea structurii carbohidraţilor şi schimbarea compoziţiei microbiomului oral.
Având în vedere că arginina este un aminoacid produs în mod natural de organism şi prezent în proteinele alimentare, aceste rezultate susţin ideea utilizării sale ca supliment în pasta de dinţi sau soluţiile de clătire orală, în special pentru persoanele cu risc crescut de carii.
