O tehnologie portabilă non-invazivă poate ajuta la recuperarea comunicării după un accident vascular cerebral (AVC). Oamenii de ştinţă au dezvoltat un guler inteligent care ar putea reda vorbirea pacienţilor cu tulburări de limbaj după ce au suferit un AVC. Fără implanturi cerebrale şi fără proceduri invazive, tehnologia promite o comunicare mai naturală şi mai fluentă, chiar şi atunci când vorbirea este sever afectată.
Un grup de cercetători de la Universitatea Cambridge a dezvoltat un dispozitiv numit Revoice, conceput pentru a sprijini comunicarea persoanelor cu tulburări de vorbire apărute după un AVC.
Dispozitivul este confortabil, flexibil şi uşor de spălat şi se poartă la nivelul gâtului, sub forma unui guler moale. Dispozitivul foloseşte senzori ultrasensibili şi inteligenţă artificială (AI) pentru a reconstrui în timp real cuvintele şi propoziţiile pe care utilizatorul intenţionează să le rostească.
Sistemul captează ritmul cardiac şi vibraţiile foarte fine ale muşchilor gâtului, semnale care sunt apoi analizate pentru a reda mesajul dorit.
Datele sunt procesate de două componente de AI. Una reconstruieşte cuvintele pornind de la fragmente de vorbire rostite în şoaptă sau doar articulate fără sunet, iar cealaltă interpretează starea emoţională şi informaţii de context, cum ar fi momentul zilei sau condiţiile meteo, pentru a transforma expresii scurte în propoziţii complete şi expresive.
Dispozitivul a fost testat într-un studiu de mici dimensiuni, care a inclus cinci pacienţi cu dizartrie (disartrie), o tulburare frecventă de vorbire după AVC, precum şi zece persoane sănătoase.
Dizartria este o afecţiune de natură fizică, cauzată de slăbirea muşchilor feţei, gurii şi corzilor vocale, care duce la vorbire neclară, lentă sau fragmentată.
În testele efectuate, dispozitivul a recunoscut corect peste 95% dintre cuvinte şi peste 97% dintre propoziţii, indicând un nivel ridicat de acurateţe.
Spre deosebire de alte tehnologii medicale de asistenţă existente, care presupun introducerea lentă a literelor, urmărirea privirii sau implanturi cerebrale, acest sistem permite o comunicare cursivă, în timp real, transformând câteva cuvinte articulate în propoziţii fluente.
Dispoztivul este prezentat într-un articol, publicat, luni, în revista Nature Communications, şi sugerează că tehnologia ar putea avea aplicaţii nu doar în recuperarea după un AVC, ci şi în sprijinirea persoanelor cu boli neurologice precum Parkinson sau scleroza laterală amiotrofică (SLA).
Cercetătorii pregătesc în prezent un studiu clinic în Cambridge, care va include pacienţi vorbitori nativi de limba engleză cu dizartrie, pentru a evalua utilizarea sistemului în condiţii clinice.
Aproximativ jumătate dintre persoanele care suferă un AVC dezvoltă dizartrie, uneori asociată cu afazie. Deşi mulţi pacienţi recuperează, în timp, parţial sau complet vorbirea, procesul este adesea lent şi frustrant.
Terapia standard presupune exerciţii repetitive de pronunţie, care funcţionează relativ bine în contexte controlate, dar sunt dificil de aplicat în conversaţii spontane.
Potrivit coordonatorului proiectului, profesorul Luigi Occhipinti de la Departamentul de Inginerie al Universităţii Cambridge, frustrarea este majoră pentru pacienţi, deoarece aceştia ştiu exact ce vor să spună, dar nu reuşesc să transmită mesajul din cauza afectării semnalelor dintre creier şi muşchii implicaţi în vorbire.
În studiu, participanţii au reuşit să transforme expresii foarte scurte în propoziţii complete. De exemplu, formularea „Mergem spital” a fost extinsă automat într-o propoziţie clară, care reda atât disconfortul, cât şi caracterul urgent al situaţiei resimţite de utilizator.
Participanţii au raportat o creştere cu 55% a nivelului de satisfacţie, sugerând un potenţial beneficiu semnificativ pentru viaţa de zi cu zi.
Cercetătorii subliniază că scopul principal este redarea autonomiei şi a demnităţii printr-o comunicare mai firească pentru persoanele afectate.
Deşi sunt necesare studii clinice mai mari înainte ca dispozitivul să poată fi utilizat pe scară largă, echipa de cercetare îşi propune ca, în versiunile următoare, dispozitivul să poată fi folosit în mai multe limbi, să recunoască mai bine diferite stări emoţionale şi să funcţioneze complet independent, fără a fi conectat la alte sisteme.
