Lipsa medicamentelor reprezintă o provocare complexă la nivel global, cu efecte grave asupra pacienţilor şi a sistemelor de sănătate. Un nou studiu de amploare arată că aceste deficite pot deveni o problemă sistemică, afectând sănătatea a milioane de persoane din Europa şi America de Nord, cu riscuri majore pentru îngrijirea medicală.
Atunci când medicamentele esenţiale lipsesc, pacienţii sunt expuşi riscului de a primi tratamente întârziate sau alternative mai puţin eficiente ori, în situaţii critice, se pot afla în situaţia de a rămâne complet fără îngrijirea necesară. Acest lucru poate duce la agravarea bolilor, complicaţii severe şi costuri crescute pentru sistemele de sănătate.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a catalogat lipsa medicamentelor drept o provocare de sănătate globală ce necesită acţiuni urgente, iar Agenţia Europeană a Medicamentului (EMA) monitorizează constant situaţia printr-un registru dedicat.
Un studiu, care va fi publicat în numărul din octombrie al revistei The Lancet Public Health, realizat de cercetători de la Universitatea Oxford, în colaborare cu mai multe institute internaţionale, a analizat date reale din 52 de baze de date mari, acoperind peste 600 de milioane de persoane.
Au fost urmărite 57 de medicamente, printre care antibiotice, tratamente oncologice şi terapii pentru boli cronice.
Obiectivul cercetării a fost acela de a observa modul în care lipsa medicamentelor influenţează utilizarea acestora, fie prin scăderea numărului de pacienţi trataţi, fie prin schimbarea destinaţiei terapeutice.
Rezultatele au arătat că unele deficite au avut efecte generalizate, afectând mai multe ţări simultan, în timp ce altele au fost limitate regional.
Printre concluzii se numără scăderi semnificative ale consumului pentru anumite medicamente, în unele cazuri cu peste o treime. Antibiotice frecvent utilizate, precum amoxicilina, şi medicamente precum vareniclina, folosită pentru renunţarea la fumat, au înregistrat scăderi drastice în disponibilitate.
În unele situaţii, anumite medicamente au fost redirecţionate pentru alte scopuri terapeutice, cum este cazul sarilumab, un tratament pentru artrită, utilizat temporar pentru pacienţii cu Covid-19, ceea ce a limitat opţiunile pentru bolnavii cronici.
În cazurile fericite, tratamente alternative au reuşit să compenseze lipsurile, precum terapia de substituţie cu nicotină în locul vareniclinii, însă, de multe ori, nu au existat alternative eficiente şi sigure, ceea ce a generat riscuri majore pentru sănătatea pacienţilor.
Pentru a avea o imagine cât mai clară asupra situaţiei, EHDEN* a coordonat crearea unei reţele unice care reuneşte peste 200 de surse de date medicale din 29 de ţări europene, organizate conform modelului comun de date OMOP (Observational Medical Outcomes Partnership). Această structură a permis efectuarea de analize integrate pe date provenite din mai multe ţări şi sisteme de sănătate, oferind astfel cea mai completă imagine de până acum asupra impactului pe care lipsa medicamentelor îl are asupra îngrijirii pacienţilor din Europa şi America de Nord.
Specialiştii subliniază că lanţurile de aprovizionare cu medicamente sunt globale, iar lipsurile dintr-o ţară pot afecta rapid şi alte regiuni. Datele colectate la scară largă pot ajuta la detectarea rapidă a problemelor, la elaborarea de politici eficiente pentru anticiparea cererii, la promovarea unor alternative sigure şi la protejarea pacienţilor vulnerabili în perioadele de criză.
Cercetătorii atrag atenţia că monitorizarea continuă şi coordonarea internaţională sunt esenţiale pentru a preveni ca lipsa medicamentelor să devină o criză globală de sănătate publică.
NOTĂ:
*EHDEN (European Health Data & Evidence Network) este o reţea care ajută la colectarea şi compararea unitară a datelor medicale din toată Europa. Acest proiect european, care conectează baze de date medicale din mai multe ţări, are scopul de a standardiza şi analiza informaţiile despre sănătate la scară largă. Astfel, EHDEN adună date din spitale, farmacii, registre naţionale şi alte surse, le transformă într-un format comun şi le pune la dispoziţia cercetătorilor, astfel încât aceştia să poată înţelege mai bine tendinţele din sănătate, să identifice probleme precum lipsa medicamentelor şi să sprijine luarea deciziilor în politicile de sănătate publică.
