Unele medicamente utilizate deja pentru alte afecţiuni ar putea avea un rol neaşteptat în evoluţia unor boli neurologice grave. O analiză amplă a datelor medicale sugerează că anumite tratamente prescrise frecvent pentru alte probleme de sănătate ar putea fi asociate cu o supravieţuire mai lungă la persoane diagnosticate cu scleroză laterală amiotrofică (SLA), o boală neurodegenerativă progresivă, caracterizată prin distrugerea neuronilor motori superiori şi inferiori, ceea ce duce la slăbiciune musculară progresivă şi, în timp, la paralizie şi deces.
Un studiu realizat de cercetători de la Stanford University School of Medicine, din Statele Unite, sugerează că unele medicamente utilizate pentru alte afecţiuni ar putea fi asociate cu o supravieţuire mai lungă la pacienţii cu scleroză laterală amiotrofică, una dintre principalele forme de boală a neuronului motor (MND).
Rezultatele au fost publicate, marţi, în revista The Lancet Digital Health.
Boala neuronului motor este o afecţiune neurodegenerativă progresivă care provoacă slăbiciune musculară şi pierderea treptată a capacităţii de mişcare. În timp, pacienţii pot pierde capacitatea de a merge, iar boala continuă să se agraveze.
Deşi este relativ rară, cu o incidenţă de aproximativ 1,6 cazuri la 100.000 de adulţi, SLA boala are un impact major. Afectând celulele nervoase (neuronii motori) din creier şi măduva spinării, boala cauzează degenerarea lor progresivă şi pierderea treptată a controlului muscular, ceea ce duce la probleme de mers, vorbire, alimentaţie, mişcări involuntare, paralizie şi deces.
În prezent, nu există un tratament curativ, iar majoritatea persoanelor diagnosticate trăiesc între trei şi cinci ani după stabilirea diagnosticului.
Pentru a identifica potenţiale noi opţiuni terapeutice, cercetătorii au analizat dosarele medicale electronice ale unor veterani americani diagnosticaţi cu SLA.
Studiul a inclus 11.003 persoane, iar datele au fost colectate în perioada 2009–2019.
Analiza a arătat că pacienţii cărora le-au fost prescrise anumite medicamente utilizate pentru alte afecţiuni păreau să aibă o durată de supravieţuire mai mare.
În total, 18 medicamente administrate pentru alte probleme de sănătate au fost asociate cu supravieţuire prelungită.
Printre acestea se numără statinele, medicamente utilizate în mod obişnuit pentru scăderea colesterolului, precum şi alfa-blocantele (antagonişti ai receptorilor adrenergici alfa), prescrise pentru a îmbunătăţi fluxul urinar la bărbaţii cu prostată mărită.
Autorii studiului subliniază că analiza reprezintă, după cunoştinţele lor, cel mai amplu studiu care identifică noi potenţiale tratamente pentru SLA prin reutilizarea unor medicamente existente şi primul bazat pe analiza dosarelor medicale electronice.
Profesorul Richard Reimer, autorul principal al studiului, profesor şi cercetător la Stanford University School of Medicine, a declarat că în prezent nu există tratamente cu adevărat eficiente pentru SLA, iar pacienţii trăiesc, în general, între trei şi cinci ani după diagnostic.
Potrivit cercetătorului, dezvoltarea de tratamente pentru SLA este dificilă, în parte deoarece boala nu este pe deplin înţeleasă şi este dificil de studiat în condiţii clinice.
Rezultatele recentului studiu sugerează că tratamentul cu statine şi alfa-blocante ar putea fi asociat cu o supravieţuire mai lungă la persoanele cu SLA. Ambele clase de medicamente sunt, în general, bine tolerate şi disponibile sub formă de medicamente generice cu cost redus.
Cercetătorii subliniază însă că următorul pas este înţelegerea motivului pentru care apar aceste asocieri şi identificarea pacienţilor care ar putea beneficia de aceste tratamente.
De exemplu, rămâne de stabilit dacă statinele influenţează supravieţuirea în SLA prin reducerea colesterolului sau dacă efectul ar putea fi relevant doar pentru pacienţii cu valori crescute ale colesterolului.
După clarificarea acestor aspecte, studiile clinice controlate cu placebo ar putea confirma dacă aceste medicamente au într-adevăr un beneficiu pentru pacienţii cu această boală devastatoare.
