Cercetătorii americani de la Spitalul Pediatric din Philadelphia (CHOP) propun o schimbare majoră în abordarea neuroblastomului ereditar. Rezultatele recente sugerează că terapiile ţintite pentru mutaţia ALK ar putea înlocui tratamentele invazive clasice, oferind o şansă reală la remisie pe termen lung pentru pacienţii pediatrici şi adulţi purtători ai acestei mutaţii.
Neuroblastomul este un cancer rar al sistemului nervos simpatic, reţeaua nervoasă care trimite mesaje din creier prin corp. În ciuda progreselor semnificative în tratamentul neuroblastomului cu risc crescut, rata de supravieţuire la 5 ani după diagnostic rămâne sub 50%.
Neuroblastomul ereditar, o subcategorie rară a unui tip comun de cancer pediatric, este cauzat de mutaţii germinale (moştenite) în anumite gene, în special în gena ALK (kinaza din limfomul anaplazic), o enzimă care joacă un rol important în diverse tipuri de cancer, şi mai rar în gena PHOX2B. Aceste mutaţii sunt transmise de la părinte la copil, ceea ce înseamnă că mai mulţi membri ai unei familii pot fi afectaţi.
Specialiştii de la Spitalul Pediatric din Philadelphia au evidenţiat succesul unei terapii de inhibare a ALK în tratarea neuroblastomului ereditar.
Ei au determinat, într-un studiu recent, că neuroblastomul ereditar asociat cu mutaţia ALK răspunde bine la tratamente ţintite, cum sunt inhibitorii ALK (exemplu: crizotinib, alectinib), care pot fi mai eficiente şi mai puţin invazive decât chimioterapia standard.
Cercetătorii sugerează că rezultatele, publicate recent în revista medicală JCO Precision Oncology, ar putea ajuta la stabilirea unui nou standard de îngrijire.
Echipa de la CHOP a descoperit anterior că majoritatea cazurilor de neuroblastom ereditar sunt asociate cu mutaţia ALK, care poate fi ţintită direct. Acum, cercetătorii au demonstrat că inhibitorii ALK cu moleculă mică, dezvoltaţi iniţial pentru formele sporadice de neuroblastom, s-au dovedit a fi chiar mai eficienţi în cancerul cu componentă ereditară.
Într-un studiu de caz, dr. Yael P. Mossé, autor principal al studiului şi medic pediatru în cadrul Centrului de Oncologie al CHOP, a documentat evoluţia unei mame şi a fiicei sale, ambele diagnosticate cu neuroblastom şi purtătoare ale mutaţiei ALK R1275Q, evidenţiind cum administrarea inhibitorilor ţintiţi ALK a condus la obţinerea unei remisii de lungă durată.
„Cercetarea noastră marchează un progres major în medicina de precizie pentru pacienţii predispuşi la neuroblastom ereditar. Cu aceste rezultate, putem oferi o nouă speranţă familiilor afectate şi deschide drumul către strategii de tratament mai personalizate şi mai puţin invazive în oncologia pediatrică”, a declarat dr. Mossé, citat într-un comunicat al spitalului.
În cazul studiat, fiica a fost diagnosticată cu neuroblastom la vârsta de şase luni, iar tratamentele standard, prin chimioterapie şi chirurgie, nu au avut succes. După recidiva bolii, pacienta a prezentat „un răspuns remarcabil” la tratamentul cu inhibitorul ţintit pentru ALK, crizotinib, conform echipei medicale.
Mama, care fusese asimptomatică, a fost diagnosticată, cinci ani mai târziu, la vârsta de 36 de ani cu tumori adrenale bilaterale, în timpul unei sarcini. După ce a născut un copil sănătos, a început tratamentul cu crizotinib, ulterior medicii schimbându-l cu un alt inhibitor ALK, alectinib, din cauza efectelor secundare. După îndepărtarea chirurgicală a tumorilor, mama a continuat tratamentul cu alectinib şi se află în remisie de câţiva ani.
Atât mama, cât şi fiica sunt monitorizate semestrial prin RMN total şi analize de sânge pentru ADNtc (ADN tumoral circulant - un tip de material genetic eliberat în sânge de către celulele canceroase). Acest ADN reprezintă fragmente provenite din genomul tumorii, care circulă liber în fluxul sangvin şi pot fi detectate prin metode speciale de laborator, fără dovezi de recidivă a cancerului.
Specialiştii de la CHOP afirmă că aceste rezultate ar putea schimba modul în care este tratat şi monitorizat neuroblastomul ereditar la pacienţii cu mutaţie ALK.
Ei recomandă utilizarea inhibitorilor ALK ca terapie de primă linie pentru pacienţii cu mutaţii moştenite, cu posibilitatea de a evita chimioterapia agresivă şi intervenţiile chirurgicale complexe.
De asemenea, ei subliniază importanţa monitorizării pacienţilor pe tot parcursul vieţii, contrar ghidurilor actuale, care prevăd supravegherea medicală doar în perioada copilăriei.
În continuare, cercetătorii plănuiesc să studieze dacă persoanele cu mutaţie ALK ereditară prezintă un risc mai mic de a dezvolta rezistenţă la medicamente comparativ cu cele care au mutaţii dobândite (neereditare).
