Pentru profesioniştii din domeniul sănătăţii implicaţi în tratarea obezităţii, efectele secundare ale medicamentelor GLP-1, precum greaţa, reprezintă o provocare constantă. Un studiu recent vine cu veşti încurajatoare: cercetătorii au identificat reţele neuronale distincte pentru efectele pozitive ale acestor medicamente şi pentru reacţiile adverse, creând astfel premisele dezvoltării unor tratamente care păstrează beneficiile terapeutice, dar fără efectele secundare neplăcute.
Astfel, potrivit noilor cercetări, un grup specific de celule nervoase din trunchiul cerebral pare să controleze modul în care aceste medicamente influenţează apetitul şi greutatea, fără a provoca greaţă.
Într-un nou studiu, cercetătorii de la Academia Sahlgrenska, din cadrul Universităţii din Göteborg, au demonstrat că este posibil să se distingă celulele nervoase din creier care controlează efectele benefice, precum reducerea aportului alimentar şi pierderea de grăsime, de cele care contribuie la apariţia efectelor secundare.
În experimente realizate pe şoareci cu medicamentul GLP-1 semaglutidă, cercetătorii au identificat celulele nervoase din trunchiul cerebral care controlează efectele medicamentului asupra apetitului şi greutăţii şi le-au diferenţiat de celulele cerebrale implicate în apariţia senzaţiei de greaţă.
Semaglutida, substanţa activă din medicamentul Wegovy, dezvoltat de compania daneză Novo Nordisk, aparţine clasei agoniştilor receptorilor GLP-1 (GLP-1R) şi s-a dovedit eficientă în scăderea consumului alimentar şi a greutăţii corporale.
Medicamentul este deja utilizat ca parte a tratamentului pentru obezitate şi diabet zaharat de tip 2, însă poate provoca efecte secundare precum greaţă şi pierdere de masă musculară.
După ce au determinat care celule nervoase sunt activate de semaglutidă, cercetătorii au descoperit o modalitate de a stimula aceste celule fără a administra efectiv medicamentul.
Astfel, şoarecii au consumat mai puţină hrană şi au slăbit, similar efectelor observate în tratamentul clasic, însă fără să manifeste comportamente legate de greaţă.
„Acest lucru sugerează că aceste celule nervoase controlează efectele benefice ale semaglutidei”, a declarat conducătoarea studiului, Júlia Teixidor-Deulofeu, doctorandă la Academia Sahlgrenska, citată într-un comunicat.
„Dacă putem direcţiona tratamentul către acea zonă, este posibil să păstrăm efectele pozitive, reducând în acelaşi timp reacţiile adverse”, a completat cercetătoarea.
Descoperirea ar putea deschide calea către medicamente mai eficiente pentru tratamentul obezităţii.
Studiul a fost publicat în revista Cell Metabolism.
