O boală genetică rară care provoacă hemoragii repetate ar putea avea, în sfârşit, o terapie dedicată. Într-un studiu clinic recent, un medicament cu administrare orală a redus episoadele de sângerare şi a fost bine tolerat, deschizând calea pentru tratamente mai eficiente în viitor.
Telangiectazia hemoragică ereditară (HHT), cunoscută şi sub numele de sindromul Osler-Weber-Rendu, este o tulburare genetică rară, care afectează vasele de sânge prin displazie vasculară - modificarea structurii normale a peretelui vascular -, cauzând dilatarea anormală a acestora, în special în piele şi mucoase, cu predispoziţie la apariţia hemoragiilor repetate.
Este a doua cea mai frecventă boală ereditară caracterizată prin hemoragii la nivel mondial, şi afectează aproximativ 1 din 3.800 de persoane.
Semnul clinic tipic este epistaxisul cronic - sângerări nazale repetate -, dar pacienţii pot avea şi sângerări interne sau malformaţii arteriovenoase în organe precum creier, plămâni sau ficat, cu impact major asupra calităţii vieţii şi a supravieţuirii.
În prezent nu există un tratament specific pentru HHT aprobat de autorităţile de reglementare din domeniul sănătăţii iar managementul bolii se bazează doar pe controlul simptomelor şi prevenirea complicaţiilor.
Un studiu realizat de cercetători de la Mass General Brigham a evaluat un medicament nou, engasertib, conceput special pentru a ţinti mecanismele bolii.
Studiul a fost unul randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, la care au participat 75 de pacienţi cu HHT. Participanţii au fost repartizaţi aleator în trei grupuri care au primit zilnic, timp de 12 săptămâni, 30 mg, 40 mg de medicament, sau placebo.
Rezultatele au fost publicate, miercuri, în revista New England Journal of Medicine-NEJM, iar studiul a fost finanţat de compania Vaderis Therapeutics, care a dezvoltat medicamentul, cunoscut şi ca VAD044. Acesta este un inhibitor al proteinei AKT, care se administrează oral, o dată pe zi.
Din punct de vedere biologic, HHT apare cel mai frecvent prin mutaţii în calea de semnalizare ALK1 (kinaza 1 asemănătoare receptorului pentru activină), care reglează în mod normal formarea şi întreţinerea vaselor de sânge. Aceste mutaţii duc la dereglarea angiogenezei (procesul de formare a unor vase noi) şi la creşterea activităţii AKT, o proteină implicată în supravieţuirea şi proliferarea celulară. Medicamentul a fost proiectat pentru a inhiba AKT şi, astfel, pentru a reduce fragilitatea vasculară şi predispoziţia de sângerare.
La finalul celor 12 săptămâni, pacienţii trataţi cu acest medicament au avut episoade de epistaxis mai rare şi mai scurte comparativ cu grupul placebo.
În plus, o proporţie semnificativă dintre cei care au primit doza mai mare de medicament au raportat o ameliorare clinică importantă: 61% dintre pacienţii din grupul cu 40 mg au spus că se simt „mult mai bine”, faţă de 37% în grupul cu 30 mg şi 27% în grupul placebo.
Profilul de siguranţă a fost favorabil, cel mai frecvent efect advers fiind o erupţie cutanată uşoară şi reversibilă, iar evenimentele adverse grave nu au fost semnificativ diferite între grupurile cu tratament sau cele cu placebo.
Autorii subliniază că aceste rezultate poziţionează acest medicament ca o potenţială terapie ţintită pentru HHT, însă confirmarea beneficiilor necesită studii mai mari şi cu o durată mai lungă, care să evalueze atât controlul sângerărilor pe termen lung, cât şi impactul asupra malformaţiilor vasculare din organe. Dacă aceste date vor putea fi reproduse în studii viitoare, tratamentul ar putea deveni prima opţiune medicamentoasă specifică pentru această boală rară, pentru care nu există încă un tratament dedicat.
