Organismul reacţionează diferit la infecţii sau leziuni, iar evoluţia bolii poate duce la recuperare sau la apariţia unor complicaţii severe. Un nou studiu sugerează că factori aparent minori, inclusiv produse din alimentaţie, pot influenţa modul în care organismul gestionează inflamaţia şi evoluţia bolii.
Un studiu realizat de cercetători de la Salk Institute arată că metionina, un aminoacid esenţial obţinut din alimentaţie, ar putea influenţa răspunsul organismului la inflamaţie în timpul infecţiilor.
Experimentele realizate pe şoareci au arătat că suplimentarea dietei cu metionină a protejat animalele infectate de complicaţii severe asociate inflamaţiei.
Rezultatele au fost publicate în revista Cell Metabolism.
După o infecţie sau o leziune, organismul intră într-un proces biologic complex în care intervin sistemul imunitar, metabolismul şi funcţia organelor. Cercetătorii descriu acest proces drept „traiectoria bolii”, pentru a exemplifica evoluţia pe care o urmează o persoană după apariţia unei afecţiuni. Această evoluţie diferă de la un individ la altul şi este influenţată de factori precum vârsta, sexul sau istoricul medical.
Cercetătoarea Janelle Ayres, doctor în ştiinţe şi profesor la Salk Institute, studiază de mai mulţi ani modul în care organismul reglează aceste procese. Laboratorul său încearcă să înţeleagă de ce unele persoane dezvoltă forme severe de boală, în timp ce altele se recuperează rapid, dar şi dacă evoluţia bolii poate fi influenţată astfel încât mai mulţi pacienţi să aibă o evoluţie favorabilă.
În multe infecţii sau leziuni, inflamaţia joacă un rol decisiv în evoluţia bolii. Inflamaţia este un mecanism de apărare al organismului, care semnalează existenţa unei probleme şi atrage celulele sistemului imunitar în zona afectată. Totuşi, atunci când este excesivă, inflamaţia poate afecta ţesuturile şi organele şi poate pune viaţa în pericol.
În timpul acestui răspuns, celulele imune eliberează proteine de semnalizare numite citokine proinflamatorii. Aceste molecule acţionează ca semnale chimice care coordonează activitatea altor celule imune. Nivelul lor trebuie menţinut într-un echilibru delicat: o inflamaţie prea slabă permite infecţiei să se extindă, iar una prea intensă poate provoca leziunil nivelul ţesuturilor.
Majoritatea studiilor anterioare au analizat modul în care sistemul imunitar activează sau opreşte inflamaţia. Echipa de la Salk a investigat însă modul în care organismul reglează mai fin nivelul citokinelor din organism.
Pentru a studia acest proces, cercetătorii au folosit un model experimental la şoareci cu inflamaţie generalizată provocată de bacteria Yersinia pseudotuberculosis. Unul dintre primele semne observate a fost scăderea consumului de hrană la animalele infectate, ceea ce a sugerat faptul că infecţia modifica metabolismul.
Analiza aminoacizilor din sânge a arătat că şoarecii infectaţi aveau niveluri mai scăzute de metionină, un aminoacid esenţial prezent în alimentaţie. Cercetătorii au decis apoi să administreze unei noi serii de şoareci o dietă suplimentată cu metionină.
Rezultatele au arătat că animalele care au primit metionină au fost protejate împotriva infecţiei. Experimentele ulterioare au arătat că acest efect apare deoarece metionina îmbunătăţeşte capacitatea de filtrare a rinichilor. Prin creşterea capacităţii de filtrare şi a fluxului sanguin renal, rinichii au eliminat mai eficient din sânge excesul de citokine proinflamatorii, care au fost excretate prin urină.
Acest mecanism a redus inflamaţia dăunătoare fără a afecta capacitatea sistemului imunitar de a combate infecţia bacteriană.
Şoarecii infectaţi care au primit metionină au fost protejaţi de mai multe complicaţii asociate inflamaţiei, inclusiv pierdere severă în greutate, afectarea barierei hematoencefalice (structura care protejează creierul de substanţele din sânge) şi deces.
Cercetătorii au analizat dacă efectul metioninei apare şi în alte situaţii. Experimentele realizate pe modele de sepsis şi de leziune renală au arătat că aminoacidul a avut efecte protectoare şi în aceste condiţii.
Autorii studiului sugerează că ajustări relativ mici ale alimentaţiei pot influenţa evoluţia bolii. Metionina ar putea deveni în viitor o opţiune terapeutică pentru unele afecţiuni inflamatorii şi ar putea avea relevanţă în special pentru pacienţii cu boli renale, insuficienţă renală sau pentru cei aflaţi în dializă.
Metionina este un aminoacid esenţial cu rol pentru sinteza proteinelor şi repararea ţesuturilor, care se găseşte în principal în alimente bogate în proteine, cum ar fi ouăle, carnea (vită, pasăre), peştele, lactatele (brânză), precum şi în surse vegetale precum nucile braziliene, caju, seminţele de floarea-soarelui, soia şi fasolea şi în cereale precum hrişcă, quinoa şi germeni de grâu.
Cercetătorii subliniază însă că rezultatele au fost obţinute în studii pe animale şi nu au fost încă testate la oameni. Sunt necesare studii suplimentare pentru a înţelege mai bine mecanismele implicate, pentru a evalua dacă şi alţi aminoacizi pot avea efecte similare şi pentru a stabili dacă aceste rezultate pot fi aplicate în medicina umană.
