Tulburarea factice, ca importanţă şi complexitate, se află pe acelaşi nivel cu alte tulburări mentale majore ca schizofrenia şi tulburarea bipolară. În general, pacienţii cu această boală au un singur scop: să îi convingă pe alţii că au o problemă medicală. Problema poate fi o boală, o leziune sau o dizabilitate. Poate fi fizică (febra, indusă prin acţiuni de lezare şi/sau infectare autoprovocate) sau psihologică (depresia). Sau ambele. Scopul? Împlinirea unei nevoi emoţionale.
„Cazurile de tulburare factice includ întotdeauna înşelătoria. Aceşti pacienţi mint prin cuvinte şi prin acţiuni ca să obţină ceea ce vor. Cred că numai dacă „se dau bolnavi“ îşi pot îndeplini nevoile psihologice. Mulţi dintre aceştia caută atenţia medicilor şi a asistentelor, aşa că se vor expune de bunăvoie testelor diagnostice, operaţiilor exploratorii şi tratamentelor riscante. Dar am întâlnit şi mulţi pacienţi care evită cu totul spitalele, căutând să-şi înşele doar prietenii şi familia”, precizează dr. Marc Feldman în cartea Ce n-aş da să fiu bolnav scrisă împreună cu Gregory Yates şi publicată în România la Editura Trei, în colecţia Psihologia pentru toţi, despre una dintre cele mai stranii patologii, deloc uşor de diagnosticat fără o analiză aprofundată.
Tulburarea factice este o afecţiune psihiatrică în care o persoană îşi provoacă sau înscenează simptome de boală fizică sau psihică, în mod deliberat şi conştient, fără un beneficiu exterior direct. Sau înscenează şi contribuie la provocarea îmbolnăvirii unei alte persoane pe care o are în grijă. Inclusiv a unui animal de companie, un astfel de caz fiind expus în capitolul individual dedicat subiectului, în care o pacientă îşi înfometase deliberat câinele şi inventase simptomele raportate pentru a trezi atenţia şi îngrijorarea celorlalţi şi a rămâne în atenţia medicilor. Ceea ce caută aceşti pacienţi este rolul de bolnav – atenţia, îngrijirea, compasiunea şi protecţia pe care le presupune. Spre deosebire de tulburările psihosomatice sau de simulare, persoana cu tulburare factice ştie că îşi fabrică boala, dar nu o face pentru un câştig exterior – ci pentru a răspunde unor nevoi emoţionale adânc înrădăcinate, adesea formate în copilării marcate de abuz sau neglijenţă. De aceea, înţelegerea acestei patologii necesită nu doar discernământ clinic, ci şi o profundă empatie faţă de suferinţa invizibilă care o alimentează. „Poate într-o zi lumea va înţelege că în spatele tulburării factice se află nevoi psihologice reale. Poate că atunci nu vor mai fi atât de supăraţi pe mine. Dar la cum stau lucrurile acum, simt că irosesc resursele medicale. Uneori îmi vine să mă omor”, este mărturisirea unui paciente a dr. Feldman care şi-a înscenat diferite afecţiuni.
În practica sa de medic psihiatru, de mai bine de 25 de ani, Feldman a întâlnit multe cazuri de la care a pornit nu doar investigarea acestei tulburări, dar şi dezvoltarea subiectului pentru specialişti, în peste o sută de articole despre tulburarea factice şi despre abuzurile medicale create de aceşti pacienţi asupra altor persoane. El a dezvoltat subiectul şi într-o serie de cărţi, printre care se numără Patient or pretender şi Playing sick, publicate anterior celui mai recent volum, „Ce n-aş da să fiu bolnav”.
Prin participarea la emisiuni ca Good Morning America, Larry King, Dateline, 20/20, ABC World News, Court TV, CNN, Discovery Health, MSNBC Nightly, Fox, CBC şi CBS, unde a vorbit despre cercetările sale, el a deschis subiectul şi pentru publicul larg şi a devenit unul dintre cei mai renumiţi profesionişti în sănătate mintală specializaţi pe această tulburare. Astfel, dr. Marc Feldman a făcut parte şi din comitetul care a consiliat grupul de lucru pentru cea mai recentă versiune a Manualului de Diagnostic şi Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale (DSM-5), publicată de Asociaţia Americană de Psihiatrie, şi a oferit consultanţă pentru această secţiune referitoare la tulburarea factice, din capitolul „Tulburările cu simptome somatice şi tulburări înrudite“.
De ce munca sa şi în special volumul Ce n-aş da să fiu bolnav, un adevărat ghid scris pe înţelesul tuturor, sunt deopotrivă importante pentru publicul larg şi pentru cei care lucrează în domeniile medicale şi sănătăţii mintale? Pentru că, concluzionează Marc Feldman, majoritatea profesioniştilor se va întâlni cu cel puţin un astfel de caz pe parcursul carierei, chiar dacă mulţi dintre ei nu-şi dau seama. Iar acest lucru se poate întâmpla şi în cazul oamenilor obişnuiţi care pot avea în viaţa lor pe cineva ce se confruntă cu o astfel de realitate. Iar scopul demersului iniţiat de cei doi autori în acest volum este acela ca cititorii, indiferent de pregătire, să înţeleagă că, în cazul acestei tulburări, soluţia se află în domeniul sănătăţii mintale, deşi aparenţa conduce spre diferite cabinete medicale. În ceea ce îi priveşte pe specialişti, cartea oferă un foarte bun sprijin şi o analiză utilă pentru un diagnostic diferenţial complet. Aşa cum precizează autorii s-a scris relativ puţin despre tulburarea factice din punct de vedere nonmedical şi chiar medical, în mare parte sub formă de studii de caz în literatura de profil. Însă ei apreciază că, oricât de utile au fost aceste expuneri, adesea nu răspund la întrebări şi nu vorbesc despre experienţa trăită a persoanelor care se confruntă sau acţionează ca o consecinţă a acestei tulburări. Cum este să vrei să fii bolnav? Să vrei ca altcineva să fie bolnav? Ce efecte are o boală inventată asupra unei familii sau asupra unei relaţii? La toate aceste întrebări, răspunsurile sunt oferite în detalii pline compasiune prin expunerea foarte multor cazuri şi poveşti de viaţă care arată nu doar o realitate diferită a acestor oameni, dar şi felul în care pot fi ajutaţi.
„Am umplut această carte cu poveştile reale de viaţă ale oamenilor care au fost sau sunt captivi în ciclul tulburării factice. Voi aduce în discuţie literatura de specialitate — precum şi experienţa mea personală din domeniu — pentru a evidenţia contextul şi pentru a explora tiparele ce apar între poveşti diferite. Vă avertizez: aceste cazuri nu sunt o lectură uşoară. Dar dacă această tulburare nu este diagnosticată şi tratată corespunzător, subiecţii aflaţi în suferinţă şi ţintele lor nu vor avea parte de ajutorul de care au nevoie. Într-adevăr, este posibil ca suferinţa să se transmită generaţiilor următoare”, afirmă Feldman.
Medicul psihiatru Marc D. Feldman este expert internaţional în înşelătoria medicală. Lucrările sale au fost publicate în peste 200 de reviste şi ziare şi expuse în emisiuni de televiziune şi radio din întreaga lume. În afară de „Ce n-aş da să fiu bolnav”, Feldman este şi autorul cărţilor „Patient or pretender” şi „Playing sick”.
Gregory P. Yates este absolvent al Universităţii Oxford, multiplu premiat, şi are un masterat de la Universitatea Birmingham (Marea Britanie). În prezent studiază medicina în Marea Britanie.
