La nivel global, peste 56,8 milioane de oameni au nevoie anual de îngrijiri paliative, însă doar aproximativ 14% beneficiază efectiv de ele, arată Organizaţia Mondială a Sănătăţii. O cercetare pe un eşantion de 23.000 de pacienţi arată că pacienţii oncologici care au primit îngrijiri paliative între 31 şi 365 de zile s-au bucurat de o speranţă de viaţă crescută, comparativ cu cei care nu au beneficiat de paliaţie.
În România, accesul la îngrijiri paliative rămâne limitat, deşi nevoia este uriaşă. Datele oficiale, potrivit unui raport al furnizorilor de servicii de îngrijiri paliative, arată că în multe dintre judeţele din România astfel de servicii sunt absente, iar la nivel naţional, statul acoperă doar 5% din nevoia de îngrijiri paliative.
Cerere mai mare decât oferta: 5 solicitări pe zi pentru 48 de paturi
”Primim, în medie, 5 solicitări pe zi, însă nu toate se transformă în internări. Durata de spitalizare depinde de patologia pacientului şi de starea în care ajunge. În cazul pacienţilor oncologici, putem avea situaţii în care rămân câteva ore, dacă sunt aduşi foarte târziu, dar şi cazuri în care spitalizarea se întinde pe 2-3 luni. În bolile neurologice, în special demenţe, avem pacienţi internaţi chiar şi un an”, precizează Petronela Gălăţeanu, managerul spitalului M Care şi director operaţional.
Îngrijirea holistică: de la medici la psihologi şi terapeuţi
Un pacient aflat în paliaţie beneficiază de sprijinul unei echipe multidisciplinare. Aceasta include medic cu competenţă în îngrijiri paliative, cardiolog, neurolog sau alţi specialişti, în funcţie de patologie, dar şi psiholog, kinetoterapeut, terapeut ocupaţional şi nutriţionist.
„Majoritatea pacienţilor beneficiază de consulturi interdisciplinare. Este esenţial ca tratamentul medical să fie completat de sprijin psihologic şi de controlul simptomelor. Ne propunem nu doar să ameliorăm durerea, ci să păstrăm demnitatea pacientului şi să oferim familiei siguranţa că persoana dragă primeşte îngrijirea de care are nevoie”, subliniază Petronela Gălăţeanu.
Contrar percepţiei generale, îngrijirile paliative nu se adresează exclusiv etapelor terminale. Introduse precoce, ele pot reduce efectele adverse ale tratamentelor oncologice, îmbunătăţi toleranţa pacientului la chimioterapie sau radioterapie, creşte aderenţa la planul terapeutic şi chiar diminua numărul internărilor neplanificate. Acest lucru înseamnă nu doar un confort sporit, ci şi rezultate medicale mai bune.
„Paliaţia are două direcţii principale. Prima se referă la pacienţii care nu mai au şanse de vindecare şi pentru care calitatea vieţii devine obiectivul central. A doua, la fel de importantă, vizează pacienţii oncologici aflaţi sub tratament, cum ar fi chimioterapia. Între două cure, organismul lor are nevoie de sprijin - reechilibrare hidroelectrolitică, suplimentare cu vitamine sau alte terapii personalizate recomandate de medic. Aceste intervenţii sunt esenţiale pentru pregătirea corpului şi a minţii în vederea următoarei etape de tratament”, concluzionează Petronela Gălăţeanu.
