Un tratament frecvent studiat pentru încetinirea proceselor de îmbătrânire ar putea avea efecte neaşteptate asupra creierului. Date recente, obţinute în studiile experimentale pe animale, sugerează că această combinaţie de medicamente poate afecta structuri esenţiale pentru funcţionarea sistemului nervos.
O echipă de cercetători de la Universitatea Connecticut arată, într-un studiu publicat în revista Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), că asocierea dintre dasatinib şi quercetină (D+Q) produce modificări importante la nivelul creierului la şoareci. Tratamentul a fost asociat cu pierderea mielinei, stratul protector de natură lipidică care înveleşte fibrele nervoase şi permite transmiterea rapidă a impulsurilor nervoase.
Cercetătorii au administrat această combinaţie atât la şoareci tineri (6–9 luni), cât şi la şoareci vârstnici (22 de luni), folosind doze frecvent investigate în studiile privind inflamaţia asociată îmbătrânirii şi tulburările metabolice.
În paralel, echipa UCLA a analizat şi celule cerebrale cultivate în laborator, în special oligodendrocite, celulele responsabile de producerea şi menţinerea mielinei.
Rezultatele au arătat o reducere semnificativă a mielinei în jurul axonilor (prelungiri ale neuronilor) la animalele tratate.
Afectarea a fost mai severă la şoarecii tineri.
De asemenea, corpul calos, o structură care conectează cele două emisfere cerebrale şi susţine funcţii importante, a dispărut în cazul animalelor expuse la tratament. Modificări similare au fost descrise uneori la persoane care au primit chimioterapie, fiind asociate cu simptome cognitive cunoscute sub numele de „chemo brain” - probleme de memorie şi concentrare apărute după chimioterapie.
Analiza detaliată a ţesutului cerebral a indicat că oligodendrocitele nu au murit, ci au revenit la un stadiu mai imatur. Aceste celule au prezentat şi un metabolism anormal.
Autorii sugerează că aceste medicamente ar putea limita energia necesară acestor celule, determinându-le să îşi simplifice structura şi să revină la o formă mai puţin funcţională.
„Când administrăm această combinaţie unui animal, fie el tânăr sau vârstnic, mielina este afectată şi ajunge să dispară. Situaţia este chiar mai gravă la animalele tinere decât la cele în vârstă”, a declarat specialistul în imunologie, Stephen Crocker, de la UConn School of Medicine, citat într-un comunicat.
„Suspectăm că aceste medicamente limitează energia de care au nevoie celulele, iar acestea răspund simplificându-şi structura şi revenind la un stadiu mai tânăr, dar mai puţin funcţional”, mai precizat acesta.
Imaginea prezintă o secţiune din creierul unui şoarece tratat cu dasatinib şi quercetină. Zona albăstruie reprezintă corpul calos. Conturul punctat indică porţiunea din corpul calos afectată de tratament. Sursa: Crocker Lab, UConn School of Medicine, 19 martie 2026
Combinaţia de tratament D+Q este intens studiată în cercetarea anti-îmbătrânire, deoarece ar putea elimina celulele îmbătrânite care contribuie la inflamaţie şi la alte procese asociate vârstei.
De asemenea, tratamentul este investigat şi în afecţiuni precum diabetul zaharat de tip 2 sau boala Alzheimer.
Unele persoane utilizează această combinaţie fără indicaţie medicală, deşi experţii descurajează această practică.
În ciuda interesului crescut pentru utilizarea acestei combinaţii de medicamente în cercetarea anti-îmbătrânire, efectele asupra creierului au fost puţin studiate până acum.
Autorii consideră că rezultatele ridică un semnal de alarmă pentru utilizarea acestei terapii în scop preventiv.
Un fapt interesant, constatat de laboratorul UCL, este acela că acele celule, revenite la un stadiu anterior, seamănă foarte mult cu o populaţie distinctă de celule identificată la persoanele cu scleroză multiplă.
Acest lucru sugerează că, în scleroza multiplă, celulele care produc mielină ar putea fi supuse unui stres şi ar putea reveni la un stadiu mai timpuriu de dezvoltare. De asemenea, indică faptul că aceste celule ar putea avea capacitatea de a se recupera.
Cercetătorii investighează în prezent dacă aceste celule îşi pot recăpăta funcţia şi pot contribui la repararea ţesutului nervos.
„Dacă putem reproduce acest proces, avem o oportunitate importantă de a vedea dacă aceste celule se pot recupera şi pot contribui la repararea creierului”, a mai precizat Crocker.
