Un studiu internaţional, desfăşurat pe durata a zece ani, arată că obezitatea instalată încă de la primii ani de viaţă poate declanşa disfuncţii metabolice până la vârsta şcolară. Autorii studiului subliniază necesitatea unui screening pediatric regulat pentru identificarea riscurilor şi recomandă un regim alimentar echilibrat şi activitate fizică regulată.
Cercetătorii au analizat date din cohorta COPSAC2010, care a inclus 700 de perechi mamă-copil din Copenhaga, Danemarca.
Copiii au fost urmăriţi de la vârsta de o săptămână până la vârsta de zece ani, fiind monitorizat raportul dintre circumferinţa taliei şi înălţime în cadrul a 14 vizite regulate la medic.
Rezultatele au arătat că micuţii care au avut o greutate corporală care s-a mărit treptat în raport cu înălţimea au prezentat tensiune arterială crescută, markeri inflamatori ridicaţi şi semne timpurii de rezistenţă la insulină, un precursor al diabetului zaharat de tip 2.
Cercetarea a fost prezentată în cadrul Congresului European privind Obezitatea (ECO2025), desfăşurat în Malaga, Spania (11-14 mai).
Depunerea excesivă de grăsime în zona abdominală implică riscuri specifice dincolo de problema excesului de greutate, spun specialiştii.
Dacă până acum acest tip de grăsime era o preocupare majoră în rândul adulţilor, identificarea efectelor sale încă din copilăria timpurie marchează o schimbare profundă în ceea ce priveşte sănătatea copiilor.
Echipa daneză a utilizat o modalitate de grupare a datelor, numită analiza de clase latente (LCA), pentru a identifica diferite traiectorii ale raportului talie-înălţime de-a lungul timpului.
Riscul cardiometabolic a fost măsurat folosind scoruri compozite care au inclus colesterol HDL (lipoproteine cu densitate mare/„colesterolul bun"), trigliceridele, glucoza, tensiunea arterială (ajustată în funcţie de înălţime) şi indicele HOMA-IR (test de rezistenţă la insulină).
Riscul de boală cardiovasculară a fost calculat utilizând metabolomica avansată a sângelui. Toate analizele au fost ajustate în funcţie de date demografice, factori de stil de viaţă, activitate fizică, somn, alimentaţie şi măsurători clinice relevante.
Rezultatele studiului
Printre cei 700 de copii analizaţi, cercetătorii au identificat trei tipare distincte.
Aproximativ două treimi (66%) au rămas într-un „grup de referinţă” stabil, cu un raport talie-înălţime relativ constant.
Însă circa 15% s-au încadrat în aşa-numitul grup cu „creştere lentă”, în care grăsimea excesivă pe talie a crescut treptat încă de la naştere. Aceşti copii au prezentat cele mai îngrijorătoare rezultate de sănătate.
Copiii din grupul cu creştere lentă au prezentat scoruri semnificativ mai mari de risc cardiometabolic şi de risc pentru boli cardiovasculare, comparativ cu grupul de referinţă.
Până la vârsta de zece ani, copiii din grupul cu creştere lentă au arătat o sănătate cardiometabolică semnificativ mai precară, au avut valori mai mari ale tensiunii arteriale, niveluri ridicate de peptid C (indicând o producţie excesivă de insulină), rezistenţă crescută la insulină şi niveluri ridicate de markeri inflamatori asociaţi cu bolile de inimă la adulţi. De asemenea, aveau niveluri scăzute de colesterol „bun” HDL.
Un al treilea grup, reprezentând aproximativ 18%, a prezentat un tipar de „creştere urmată de stabilizare”. Aceşti copii au prezentat unii indicatori de sănătate pozitivi comparativ cu grupul de referinţă, inclusiv un control mai bun al glicemiei, deşi aveau uşor crescut un marker proteic asociat riscului cardiovascular.
Raportul talie-înălţime, calculat prin împărţirea circumferinţei taliei la înălţime, s-a dovedit un predictor remarcabil al riscurilor de sănătate, depăşind adesea Indicele de Masă Corporală (IMC), potrivit autorilor studiului.
Pe lângă indicatorii standard de sănătate, cercetătorii au analizat şi biomarkeri avansaţi.
Copiii cu tipare îngrijorătoare ale raportului talie-înălţime prezentau niveluri crescute de glicoproteina acetilat (GlycA) şi de proteină C reactivă cu sensibilitate înaltă (hs-CRP), ambii fiind markeri ai inflamaţiei cronice care pot contribui la bolile cardiovasculare pe termen lung.
Designul longitudinal al studiului, care a urmărit aceiaşi copii timp de aproape un deceniu, oferă dovezi deosebit de solide.
Cercetătorii au ajustat datele în funcţie de numeroşi factori: cadrul familial, stadiu pubertar, nivel de activitate fizică, somn şi obiceiuri alimentare.
Integrarea măsurătorii taliei în consultaţiile de rutină ar putea oferi semnale de avertizare precoce pe care greutatea sau IMC nu le pot furniza, au raportat autorii studiului. Calculul raportului talie-înălţime este suficient de simplu pentru orice cadru medical.
Rolul părinţilor şi importanţa comportamentelor sănătoase
Experţii recomandă ca părinţii să nu se concentreze excesiv pe efectuarea constantă a măsurătorilor taliei, ci să colaboreze cu profesioniştii din domeniul sănătăţii pentru a monitoriza evoluţia generală a stării de sănătate a copilului.
O alimentaţie echilibrată şi activitatea fizică regulată sunt esenţiale pentru menţinerea unei greutăţi sănătoase.
Dacă, aşa cum indică acest studiu, acumularea de grăsime în jurul taliei debutează încă din primele etape ale vieţii, atunci măsurile de prevenţie ar trebui demarate încă din copilăria timpurie, notează autorii.
Intervenţiile simple de stil de viaţă - prin jocul activ, reducerea alimentelor procesate, un somn adecvat şi adoptarea unor comportamente sănătoase - pot avea efecte de durată.
Înţelegerea faptului că sănătatea metabolică se poate contura atât de devreme ar trebui să motiveze familiile să acţioneze din timp, spun experţii.
Dacă un număr semnificativ de copii dezvoltă markeri de risc cardiovascular până la vârsta de zece ani, nu asistăm la o criză viitoare de sănătate, ci la una prezentă, subliniază ei.
„Unii copii nu doar cresc cu aceste probleme de sănătate, ci le dezvoltă în timp real, cu markeri biologici care apar cu ani înainte de apariţia problemelor de sănătate. Această cercetare subliniază importanţa monitorizării unor procese fiziopatologice subtile, care pot influenţa, încă din copilărie, traiectoria sănătăţii pe termen lung, un demers esenţial de intervenţie timpurie, cu potenţial decisiv până la vârsta de zece ani”, au concluzionat autorii.
Limitările studiului
Acesta a fost un studiu observaţional, ceea ce înseamnă că poate demonstra asocieri puternice, dar nu poate dovedi cauzalitatea.
Populaţia studiată a fost predominant daneză, ceea ce poate limita generalizarea concluziilor la alte populaţii.
Cercetătorii au menţionat că analizează în prezent probe de sânge repetate folosind metabolomica pentru a înţelege mai bine mecanismele biologice implicate.
Sunt planificate validări viitoare ale acestor constatări în cohorte independente mamă-copil.
