Suprasolicitarea la locul de muncă ar putea avea un impact asupra funcţiei cognitive, a constatat un studiu pilot. Rezultatele sugerează că un program săptămânal prelungit de muncă, de 52 de ore sau mai mult, poate fi asociat cu modificări structurale la nivel cerebral. Studiul invită la reevaluarea practicii generalizate de a încuraja un orar prelungit de muncă, sugerând posibile efecte nocive asupra sănătăţii cerebrale, cu implicaţii directe asupra performanţei profesionale în domeniul medical.
Un orar prelungit de muncă a fost asociat cu un risc crescut de boli cardiovasculare, tulburări metabolice şi afecţiuni de sănătate mintală, iar Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM) estimează că suprasolicitarea profesională provoacă peste 800.000 de decese în fiecare an.
Numărul persoanelor care lucrează ore prelungite la nivel global a crescut în timp, ajungând la aproximativ 479 de milioane de lucrători, ceea ce reprezintă 9% din populaţia mondială, potrivit OIM.
Un nou studiu publicat, marţi, în revista Occupational And Environmental Medicine aduce în prim-plan o posibilă legătură între orele prelungite de muncă şi modificările structurale ale creierului.
Cercetătorii au analizat impactul unui orar prelungit de activitate profesională asupra unor regiuni cerebrale specifice, la lucrători din domeniul sănătăţii, care lucrau în mod regulat cel puţin 52 de ore pe săptămână.
Autorii au folosit date dintr-un studiu pe termen lung privind sănătatea angajaţilor şi au utilizat scanări RMN pentru a examina structura creierului.
Ei au utilizat date din Gachon Regional Occupational Cohort Study (GROCS) şi din scanări RMN realizate în cadrul unui proiect de cercetare privind efectele condiţiilor de muncă asupra structurii creierului.
Rezultatele, obţinute pe un eşantion format în mare parte din medici, sugerează că expunerea prelungită la un program extins de muncă poate afecta funcţiile executive şi emoţionale ale creierului.
Experţii au descoperit că suprasolicitarea la locul de muncă poate afecta acele părţi ale creierului implicate în rezolvarea de probleme şi memorie, putând influenţa totodată sănătatea mintală.
Aproximativ 110 lucrători au fost incluşi în analiza finală, majoritatea fiind medici. Dintre aceştia, 32 lucrau un număr mare de ore pe săptămână, în timp ce 78 aveau un program de lucru standard.
Cei care lucrau mai mult erau semnificativ mai tineri, aveau mai puţină experienţă profesională şi un nivel de educaţie mai ridicat decât cei cu program de lucru standard.
„Personalul suprasolicitat a prezentat schimbări semnificative în regiunile cerebrale asociate cu funcţia executivă şi reglarea emoţională”, notează autorii.
Analiza a indicat o creştere de 19% în volumul girusului frontal mijlociu caudal stâng la grupul suprasolicitat comparativ cu indivizii din grupul cu un orar de lucru standard.
Această parte a creierului are un rol major în diverse funcţii cognitive, în special în lobul frontal, fiind implicată în atenţie, memoria de lucru şi procesarea limbajului.
Alte zone implicate în atenţie, planificare şi luarea deciziilor au fost, de asemenea, afectate conform scanărilor RMN, împreună cu regiuni implicate în procesarea emoţiilor, conştiinţa de sine şi înţelegerea contextului social.
„Este de remarcat că volumele cerebrale crescute observate la persoanele suprasolicitate ar putea reflecta răspunsuri neuroadaptive la stresul ocupaţional cronic, deşi mecanismele exacte rămân, deocamdată, speculative”, notează autorii.
Acesta este un studiu observaţional de mică amploare, iar ca atare, nu pot fi formulate concluzii ferme cu privire la relaţia cauză-efect, au precizat aceştia.
Cercetătorii recunosc, de asemenea, că în absenţa unor date pe termen lung, nu este clar dacă aceste modificări structurale reprezintă o consecinţă a suprasolicitării sau reflectă o caracteristică preexistentă care ar putea favoriza apariţia acestora.
„Deşi rezultatele trebuie interpretate cu prudenţă, având în vedere caracterul preliminar al acestui studiu pilot, ele reprezintă un prim pas semnificativ în înţelegerea relaţiei dintre suprasolicitarea profesională şi sănătatea creierului, şi atrag atenţia că munca în exces se asociază cu modificări structurale la nivel cerebral, în special în regiunile legate de cogniţie şi emoţie”.
Rezultatele subliniază importanţa tratării suprasolicitării ca o problemă de sănătate ocupaţională şi evidenţiază necesitatea adoptării unor politici la locul de muncă care să reducă programul excesiv de lucru, au concluzionat cercetătorii.
„Analizele globale ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) şi Organizaţiei Internaţionale a Muncii au arătat că lucrul în exces este în creştere şi este responsabil pentru aproximativ o treime din povara totală estimată a bolilor legate de muncă”, a comentat rezultatele studiului Ruth Wilkinson, şefa departamentului de politici şi relaţii publice la organizaţia caritabilă Institution of Occupational Safety and Health, din Regatul Unit.
„Sondajul nostru realizat anul trecut cu YouGov a arătat că aproape un sfert dintre angajaţii din Marea Britanie lucrează în mod regulat peste limita legală de 48 de ore pe săptămână, iar 44% au spus că depăşirea orelor contractuale face parte din cultura organizaţională, şi se referă la acele ‘aşteptări nespecificate în contract’ ale angajatorilor. Peste jumătate au declarat că verifică în mod regulat e-mailurile şi mesajele de serviciu în afara orelor de lucru”.
„Solicităm angajatorilor să renunţe la aceste practici, care exercită presiuni suplimentare asupra angajaţilor, să includă în evaluările ocupaţionale aspectele legate de sănătatea psihosocială şi să adopte politici organizaţionale caracterizate prin transparenţă şi echitate faţă de propiul personal”, a mai comentat Wilkinson.
