Conferinţa 360APT – Acces, Prevenţie, Terapii: puncte de echilibru într-un sistem în schimbare, organizată joi, 11 septembrie, de platforma 360medical a reunit reprezentanţi ai autorităţilor din sectorul sanitar, ai pacienţilor, ai furnizorilor de servicii medicale şi de medicamente, precum şi alţi actori relevanţi în domeniul sănătăţii. În pragul unei noi reforme, participanţii au făcut o radiografie a sectorului sanitar românesc, aducând contribuţii valoroase privind principalele schimbări – legislative, organizatorice sau legate de finanţare – necesare pentru a scoate România de pe ultimele locuri în Uniunea Europeană în privinţa serviciilor de sănătate.
DE UNDE PORNIM
Ministrul Sănătăţii, Alexandru Rogobete, a prezentat câteva din marile lipsuri ale sectorului sanitar românesc în acest moment.
“Trebuie să ajungem într-un punct care se numeşte ‘unde e lege nu e tocmeală’. S-a pierdut controlul legislativ pe sistem şi nu putem ignora acest lucru, nu puteţi să spuneţi ‘nu-i aşa’. Fiecare face ce vrea, dacă vrea, cum vrea, când vrea - şi dacă nu face, nu se întâmplă nimic”, a spus Alexandru Rogobete, în intervenţia din cadrul conferinţei.
“Ca să vă imaginaţi cât de slab este organizat acest domeniu, eu nu ştiu, ca ministru, câte unităţi sanitare pot face acest lucru (screening, n.r.). Dacă pe mine mă întrebaţi acum în câte unităţi sanitare se poate face screening pentru orice, îmi este imposibil să vă răspund cu o cifră apropiată de realitate”, a punctat ministrul.
El a exemplificat prin faptul că, din 164 de mamografe existente în sistemul sanitar public la nivel naţional, doar 15% sunt în contract cu CNAS pentru screening.
Aceste afirmaţii despre neajunsurile sistemului sanitar românesc au fost întărite de reprezentanţii pacienţilor.
“Noi asta facem: cerşim. Cerşim dreptul la viaţă, dreptul la sănătate, dreptul la servicii medicale, dreptul la tratamente, dreptul la analize medicale. Lucrurile acestea se întâmplă pentru că nu există o colaborare interministerială”, a spus Rozalina Lăpădatu, preşedinta Asociaţiei Pacienţilor cu Afecţiuni Autoimune (APAA).
“Noi, asociaţiile de pacienţi, deja am ajuns la un punct de frustrare maximă, în care spunem aceleaşi lucruri de mai bine de 10 ani şi nimeni nu aude”, a completat ea.
Totuşi, reprezentanţii pacienţilor au transmis şi câteva elemente pozitive, în primul rând privind deshiderea autorităţilor către dialog.
“Acum acest dialog a devenit serios, într-un dialog constructiv, chiar dacă părerile noastre sunt opuse şi modul de gândire este diferit. Important este să rămânem la aceeaşi masă şi să construim pe baza a ceea ce avem acum”, a afirmat Radu Gănescu, preşedintele Coaliţiei Organizaţiilor Pacienţilor cu Afectiuni Cronice din România (COPAC).
România este codaşă la multe capitole în Uniunea Europeană, de la bugetul alocat sănătăţii (circa 6% din produsul intern brut, faţă de o medie de aproape 10% din PIB în UE) până la accesul pacienţilor la medicamente.
Potrivit reprezentanţilor industriei farmaceutice, România se află la coada clasamentului european şi în ceea ce priveşte accesul pacienţilor la medicamente inovatoare, din cauza întârzierilor majore în procesul de rambursare şi a lipsei de predictibilitate în finanţare.
Un studiu privind accesul la inovaţie, realizat pentru perioada 2015-2024, arată că, deşi durata evaluării tehnologiilor medicale s-a redus semnificativ, ajungând la 90 de zile, timpul scurs între emiterea deciziei de către Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România (ANMDMR) şi compensarea efectivă a medicamentului „a crescut dramatic”, ajungând, în 2024, la 461 de zile - „mai bine de un an pierdut într-un labirint birocratic şi legislativ”, ceea ce explică şi intervalul de peste doi ani în care medicamentele inovatoare aprobate la nivel european ajung compensate la pacienţii români, a declarat dr. Ioana Bianchi, directorul de Relaţii Externe al Asociaţiei Române a Producătorilor Internaţionali de Medicamente (ARPIM).
De asemenea, producătorii de medicamente inovatoare au subliniat importanţa unei finanţări adecvate, bazate pe un proces de prognoză a necesarului („horizon scanning”), pentru a permite accesul la tratamente inovatoare, multe dintre ele fără alternativă terapeutică, dar şi importanţa unor metodologii predictibile şi transparente de evaluare şi compensare, elaborate cu consultarea tuturor părţilor implicate.
Potrivit reprezentanţilor sectorului, din experienţa altor ţări, rezultatele introducerii unor noi proceduri de preţuri şi compensare nu au dus la îmbunătăţirea accesului (cazul Slovaciei şi Ungariei). Astfel, prin încurajarea investiţiilor industriei farmaceutice, prin implementarea recomandărilor ghidurilor terapeutice, pacienţii pot beneficia de tratamentul adecvat, iar sistemul de sănătate, dar şi economia românească - de o cheltuire eficientă a banului public şi de investiţii.
Însă finanţarea nu este singura piedică majoră pentru accesul pacienţilor la tratamente. Daniel Bran, preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Medicamente Generice din România (APMGR), a explicat că accesul pacienţilor la medicamente generice şi biosimilare este întârziat în ţara noastră de proceduri birocratice şi de lipsa predictibilităţii în actualizarea listelor de compensate.
„Problema apare atunci când produsul este autorizat, dar nu există claritate privind momentul introducerii sale pe piaţă. Acest lucru afectează atât pacienţii, cât şi producătorii”, a precizat Daniel Bran.
O altă dificultate este reprezentată de procedurile de achiziţie publică.
UNDE ÎNCERCĂM SĂ AJUNGEM
Pornind de la această radiografie, dr. Nicolae Fotin, medic epidemiolog, fost preşedinte ale ANMDM, a punctat câteva ţinte realiste pe care autorităţile din sectorul de sănătate din România ar trebui să şi le propună pentru următorii ani.
“Sper să văd o schimbare în statisticile europene, care plasează de prea multă vreme România tot pe ultimele trei locuri pe majoritatea indicatorilori de sănătate. România, ca mărime a populaţiei, are altă poziţie la nivelul Uniunii Europene. Din perspectiva indicatorilor de sănătate, poate nu chiar în primele 6-7 poziţii, dar să ajungem măcar la media europeană – asta mi-aş dori să văd eu ca rezultat al reformelor din sănătate”, a spus dr. Nicolae Fotin.
“Rezultatele greşite ale unor decizii politice chiar nu se pot recupera, oricât ne-am dori, dar unele încă se pot (cu referire la blocarea listei de medicamente rambursate tot ca măsură politică într-o perioadă de austeritate)... Ar trebui să începem să evaluăm şi din perspectiva întrebărilor de genul ‘Cât ne costă pe noi inacţiunea?’ – pentru că nu am văzut la nivel decizional acest tip de abordare”, a completat medicul epidemiolog.
Treptat, România trebuie să găsească soluţii de finanţare şi de organizare a sistemului sanitar care să o scoată de pe ultimele locuri în clasamentele europene, potrivit experţilor.
REFORME DEMARATE SAU PROMISE
În cadrul evenimentului organizat de 360medical, oficialii prezenţi au prezentat mai multe măsuri care urmează să fie implementate pentru a îmbunătăţi calitatea serviciilor medicale şi a creşte accesul la tratamente pentru pacienţi.
Astfel, managerii de spitale vor avea mult mai multe instrumente administrative pentru a-şi organiza activitatea în interiorul spitalului.
“Gândiţi-vă că avem unităţi sanitare în România în care managerul nu are suficient de multe instrumente administrative pentru a controla şi pentru a gestiona activitatea din spitalul lui – şi se întâmplă în special în spitalele universitare”, a precizat ministrul Sănătăţii, Alexandru Rogobete.
Respectarea programului de lucru din spitalele publice de către medici reprezintă o altă măsură pe care mizează ministrul Sănătăţii pentru a creşte calitatea serviciilor oferite pacienţilor.
“Există şi medici care la ora 11 se află în cabinetul lor privat, deşi ei sunt angajaţi într-un spital public şi sunt plătiţi din bani publici, dar nu îşi respectă programul de lucru”, a spus Alexandru Rogobete.
De asemenea, autorităţile vor introduce măsuri pentru a limita transferul pacienţilor din spitalul public către mediul privat.
Pachetele următoare de măsuri guvernamentale, care vor conţine şi componente privind sectorul sanitar, vor include şi prevederi care să rezolve aceste probleme, potrivit ministrului.
În privinţa accesului la medicamente, Ministerul Sănătăţii lucrează la o nouă metodologie preţ şi de evaluare a tehnologiilor medicale în vederea rambursării, incluzând mai multe instrumente de stabilire a preţurilor medicamentelor.
“Metodologia noastră, la acest moment, este una mai puţin flexibilă şi din acest motiv ne dorim, în perioada imediat următoare – lucrăm la o nouă metodologie de preţ şi rambursare, dar şi de evaluare a tehnologiilor medicale -, să includem mai multe instrumente în această metodologie de stabilire a preţurilor, şi aici mă refer la o flexibilizare”, a afirmat farm. Monica Negovan, director al Direcţiei pentru Politica Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale din cadrul Ministerului Sănătăţii.
FINANŢAREA, ETERNA PROVOCARE
Participanţii au vorbit pe larg, în cadrul evenimentului, despre finanţarea sistemului sanitar – unul dintre cele mai scumpe servicii publice.
Deşi bugetele alocate sănătăţii au crescut considerabil în România în ultimii ani, efectele se lasă aşteptate.
De altfel, din cauza lipsei de resurse financiare, aproximativ 190 de medicamente aşteaptă în prezent introducerea pe lista de molecule compensate, a menţionat preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS), conf. univ. dr. Horaţiu Remus Moldovan.
Potrivit oficialului, dacă toate aceste medicamente ar fi introduse în lista de compensate, Casa ar avea nevoie de un buget de 100 miliarde lei în 2025, comparativ cu un buget de 77 miliarde lei aprobat la începutul anului.
Pentru a creşte resursele aflate la dispoziţia CNAS, de la 1 august au intrat în vigoare măsuri de reformă în sistemul sanitar, odată cu primul pachet guvernamental, care a majorat semnificativ şi numărul de contribuabili la sistemul de asigurări de sănătate, de la circa 6 milioane până la aproximativ 10 milioane.
Chiar şi cu această măsură, CNAS are nevoie de 11 miliarde de lei în plus faţă de bugetul aprobat pentru a onora până la sfârşitul anului toate datoriile faţă de furnizorii de servicii medicale şi medicamente. Astfel, bugetul necesar pentru întregul an 2025 este de 88 miliarde de lei.
Preşedintele CNAS a pledat pentru crearea unui organism, care să includă şi reprezentanţi ai Ministerului Finanţelor, care să fie parte a deciziei, alături de reprezentanţii Casei, ai Ministerului Sănătăţii şi ai pacienţilor, privind modalităţile de finanţare în sectorul sanitar.
DE CE ESTE IMPORTANTĂ SĂNĂTATEA
Experţii subliniază de mult timp că sănătatea nu trebuie văzută, din perspectiva autorităţilor, ca un cost, ci ca o investiţie, care salvează pacienţi şi îi face apţi pentru a contribui la dezvoltarea ţării.
“Accesul la medicaţie este prima provocare, iar accesul este derivat din finanţare. Un sistem sănătos are nevoie de o finanţare sănătoasă, iar inovaţia este văzută mai degrabă ca o cheltuială decât ca o investiţie”, a menţionat Georgiana Levivier, General Manager pentru România & Moldova al Swixx BioPharma.
“În România, predictibilitatea accesului la tratament este în curs de a fi îmbunătăţită, dar rămâne totuşi o provocare esenţială”, a completat managerul.
Totuşi, în ciuda sincopelor, România are destule exemple pozitive în ultimii ani în privinţa unor programe derulate cu succes.
“În 2025 suntem la 10 ani de la introducerea terapiilor fără interferon în România şi la patru ani de la introducerea poangenotipice, care se pot administra pacienţilor care au nevoie, fără a necesita analize complicate înainte de începerea tratamentului. Tratamentele fără interferon au fost prescrise şi decontate în sistemul asigurărilor sociale începând cu anul 2015 şi a dat şansa populaţiei ţării noastre de a fi tratată şi vindecată – peste 50.000 de pacienţi, cu rate de vindecare de peste 96%”, a explicat dr. Claudiu Cheleş, General Manager al Gilead Sciences România.
În cazul infecţiei HIV, prevenţia este următorul pas care ar trebui implementat în România, ca şi în alte state, în condiţiile în care apar tot mai multe opţiuni terapeutice.
“Fără prevenţie, doar tratamentul nu este sustenabil, poate dubla sau poate chiar tripla costurile unui program de management, cum avem în România programul naţional privind HIV/SIDA, care include atât măsuri de diagnostic cât şi de testare şi tratament. Poate să includă, în etapa următoare, şi măsuri de prevenţie, evident”, a precizat managerul.
În cazul altor afecţiuni, accesul la tratament poate însemna diferenţa între o viaţă aproape normală şi una cu dizabilităţi grave.
În România, una dintre marile restanţe ale sistemului de sănătate este legată de screening. Specialiştii şi reprezentanţii pacienţilor solicită de mult timp extinderea programului de screening neonatal din România, care în prezent include doar trei afecţiuni, faţă de peste 20 în statele din regiune. Una dintre afecţiunile care ar trebui incluse în program este amiotrofia musculară spinală (AMS).
„Eu sunt mama unui băieţel în vârstă de 7 ani cu amiotrofie spinală. La acel moment nu exista niciun tratament în România şi a fost necesar să plecăm într-o altă ţară din Europa pentru a ne salva copilul. În prezent, băieţelul meu, deşi a primit tratamentul, pentru că nu a fost diagnosticat prin screening neonatal, trăieşte cu dizabilităţi foarte grave”, a spus Gabriela Radu, fondatoare şi preşedintă a Asociaţiei „Familia SMA”, care reprezintă pacienţii cu atrofie musculară spinală.
Printr-o investiţie minimă, de doar 40 de lei pentru fiecare nou-născut, statul poate economisi sume importante, pe care altfel le-ar cheltui cu îngrijirea pe termen lung a unor copii care ar trăi cu dizabilităţi.
Însă un test simplu efectuat la naştere, urmat de diagnostic şi de tratamentul adecvat, aduce atât economii în sistemul de sănătate, cât şi o viaţă normală pentru copii şi familie.
În afară de aceste afecţiuni, sistemele medicale din întreaga lume, inclusiv din România, se confruntă şi cu ameninţări sanitare mai vechi – precum bolile dermato-venerice, care erau pe o pantă descendentă, dar care au reînceput să atingă niveluri îngrijorătoare.
În cazul României, multe îmbolnăviri şi decese pot fi prevenite – aşa cum este cazul cancerului de col uterin, prin vaccinare anti-HPV.
“Suntem pe un loc fruntaş la decesele determinată de cancerele din zona genitală, precum cancerul cervical, cel indus de HPV – pentru care există prevenţie, există vaccin, există foarte mult sprijin din partea autorităţilor pentru rezolvarea acestora”, prof. univ. dr. George-Sorin Ţiplică, medic primar dermato-venerologie.
“Sunt încă elemente de care avem nevoie ca să educăm pacienţii noştri, pentru ca să ajungă să facă acest vaccin. Nu doar copiii de 11-13 ani au nevoie de vaccin (anti-HPV), se poate face şi şa vârste mai înaintate”, a completat medicul.
PUNCTE DE ECHILIBRU
În cadrul conferinţei, participanţii au subliniat un punct pozitiv observat în ultima perioadă: deschiderea mult mai mare a autorităţilor din domeniul sănătăţii pentru dialog.
O altă constatare: disponibilitatea de a admite ce nu funcţionează, aşa cum se întâmplă în cazul programelor de screening din România.
Ministrul Sănătăţii a criticat, de altfel, în cadrul evenimentului, situaţia screeningului din ţara noastră şi a anunţat elaborarea unei strategii naţionale în domeniul prevenţiei şi screeningului, pentru a îmbunătăţi acest segment esenţial al sănătăţii publice.
În ceea ce priveşte finanţarea sectorului de sănătate, există o promisiune: în ciuda austerităţii prin care trece România, finanţarea nu se va reduce, ci chiar va creşte în continuare. De altfel, pentru ambulatoriul de specialitate, valoarea decontată va fi majorată de la 1 ianuarie 2026.
Aceste “puncte de echilibru”, la care contribuie deopotrivă decidenţii politici, reprezentanţii medicilor şi ai pacienţilor şi cei ai furnizorilor de servicii medicale şi de medicamente, pot sta la baza progresului sectorului de sănătate din România către un nivel de calitate mai apropiat de cel al statelor avansate în domeniu – un deziderat pe care se poate construi temeinic.
