Cercetătorii au descoperit un mecanism molecular esenţial în dezvoltarea cancerului de colon (colorectal) şi au demonstrat că pierderea unei gene favorizează formarea unor tumori mai invazive. Aceste descoperiri deschid calea către viitoare terapii ţintite mai eficiente pentru pacienţii cu forme agresive ale acestui tip de cancer.
Cancerul colorectal rămâne a doua cauză de deces oncologic la nivel mondial, în ciuda progreselor medicale. Deşi se cunosc unele dintre modificările moleculare asociate cu acest tip de cancer, modul în care acestea contribuie la dezvoltarea bolii şi la metastaze nu este încă pe deplin definit.
Într-un studiu publicat în Journal of Clinical Investigation, cercetătorii au utilizat modele replicate la rozătoare şi au analizat ţesuturi provenite de la pacienţi cu cancer colorectal, demonstrând că pierderea genei SOX9 favorizează progresia tumorilor.
Mecanismele pe care le reglează această genă pot reprezenta o ţintă viitoare de tratament.
Pentru a înţelege mai bine rolul genei SOX9, echipa a utilizat modele replicate la şoareci. Ei au inactivat genele SOX9 şi APC în ţesuturile colonului.
APC este o genă care are rolul de a împiedica transformarea celulelor normale în celule canceroase (supresor tumoral) şi este inactivată în 80% dintre cancerele colorectale.
Studiul a arătat că, atunci când ambele gene au fost inactivate, tumorile rezultate au fost mai agresive decât cele apărute prin inactivarea doar a genei APC.
„Chiar dacă rezultatele noastre nu demonstrează că SOX9 acţionează ca un factor de inhibare a tumorilor în toate formele de cancer colorectal, ele evidenţiază faptul că pierderea activităţii acestei gene favorizează progresia cancerului”, a declarat Eric Fearon, profesor de medicină internă la Universitatea din Michigan şi director al Centrului Oncologic Rogel, citat într-un comunicat al universităţii.
Echipa sa a descoperit, de asemenea, că fenotipul invaziv observat în cancerele colorectale cu niveluri scăzute sau absente de SOX9 este facilitat de un proces numit tranziţie epitelial-mezenchimală.
În timpul acestei tranziţii, celulele care în mod normal sunt staţionare la suprafaţa colonului capătă abilitatea de a migra şi de a invada ţesuturile învecinate.
„Aceste celule dobândesc anumite caracteristici care le permit să metastazeze în alte organe, inclusiv în ficat, plămâni şi ganglionii limfatici”, a mai precizat prof. Fearon.
Constatările observate la modelele de la şoareci au fost confirmate de date clinice provenite de la aproape 400 de pacienţi incluşi în cohorta TCGA Colon and Rectal Cancer.
Echipa a constatat că 20% dintre tipurile de cancer prezentau niveluri scăzute sau absente de SOX9.
Supravieţuirea generală a fost mai scăzută în rândul pacienţilor cu niveluri mai mici de SOX9, susţinând, astfel, rolul genei ca supresor tumoral.
Cercetătorii studiază acum mai în detaliu interacţiunea dintre cele două gene pentru a înţelege de ce un subset de cancere de colon care nu exprimă SOX9 are un prognostic atât de nefavorabil.
