Oamenii de ştiinţă propun o abordare inovatoare care ar putea redefini tratamentul afecţiunilor intestinale legate de vârstă. Ei au descoperit că o enzimă specifică pare să joace un rol semnificativ în reducerea răspunsului inflamator asociat cu leziunile intestinale şi senescenţa celulară. Inhibarea acesteia poate reduce semnificativ inflamaţia şi markerii de îmbătrânire celulară, fără a distruge celulele. Această strategie promite intervenţii terapeutice mai sigure şi mai eficiente pentru pacienţii vârstnici sau supuşi tratamentelor agresive precum chimioterapia.
Odată cu înaintarea în vârstă, acumularea de leziuni ale ADN-ului contribuie la formarea celulelor senescente, celule îmbătrânite care nu se mai divid, dar continuă să secrete molecule pro-inflamatorii cunoscute sub numele de SASP (fenotip secretor asociat senescenţei) - ansamblul de molecule (citokine, chemokine, proteaze, factori de creştere) secretate de celulele senescente, care pot modifica echilibrul local al ţesuturilor, inducând inflamaţie cronică şi afectând funcţia celulelor din jur.
Un nou studiu relevă faptul că o enzimă specifică joacă un rol esenţial în controlul semnalelor inflamatorii provenite de la celulele îmbătrânite din intestin. Prin inhibarea acestei enzime cercetătorii au redus inflamaţia şi semnele îmbătrânirii celulare, oferind o posibilă nouă cale de tratament pentru afecţiunile intestinale asociate vârstei, concentrată pe modificarea comportamentului celular şi nu pe distrugerea celulelor.
Un studiu, publicat recent în revista Aging, de cercetătorii de la Buck Institute for Research on Aging, din California, demonstrează că inhibarea enzimei ADAM19 a redus semnificativ leziunile intestinale şi răspunsurile inflamatorii la musculiţa de oţet, şoareci şi în modele celulare umane.
Aceste descoperiri sugerează o abordare promiţătoare pentru tratarea tulburărilor intestinale asociate vârstei, prin suprimarea semnalelor nocive eliberate de celulele senescente.
În acest studiu, cercetătorii au folosit musculiţa de fructe, Drosophila melanogaster, pentru a identifica genele care influenţează deteriorarea intestinului cauzată de radiaţii. Ei au descoperit o genă numită meltrin, echivalentul genei umane ADAM19. Când meltrin a fost dezactivată, musculiţele au prezentat o permeabilitate intestinală redusă, inflamaţie scăzută şi mai puţine semne moleculare ale senescenţei celulare.
„Printr-un studiu de asociere la nivelul întregului genom (GWAS), utilizând 156 de tulpini din Panoul de referinţă genetică Drosophila Genetic Reference Panel (DGRP), am identificat meltrin (gena de la musculiţe echivalenta proteinei ADAM19 la om - care provine dintr-un strămoş comun şi păstrează, de regulă, aceeaşi funcţie biologică) cu rol potenţial în reglarea fenotipului SASP”, notează autorii.
Un nou studiu arată că enzima ADAM19 joacă un rol esenţial în controlul semnalelor inflamatorii provenite de la celulele îmbătrânite din intestin. Prin inhibarea acestei enzime la musculiţe de oţet, şoareci şi celule umane, cercetătorii au reuşit să reducă inflamaţia şi semnele îmbătrânirii celulare, oferind astfel o posibilă nouă cale de tratament pentru afecţiunile intestinale asociate vârstei, concentrată pe modificarea comportamentului celular, şi nu pe distrugerea celulelor.
Confirmarea rezultatelor la şoareci şi celule umane
Pentru a verifica dacă aceste rezultate se aplică şi la alte specii, echipa a inhibat ADAM19 la şoareci folosind un medicament anti-cancer numit batimastat. Şoarecii trataţi cu acest medicament după expunerea la chimioterapie au prezentat o barieră intestinală mai puternică şi niveluri mai scăzute ale markerilor inflamatori. Rezultatele s-au confirmat şi în culturi de celule umane, unde inhibarea ADAM19 a redus semnele îmbătrânirii celulare, inclusiv expresia proteinelor SASP şi a β-galactozidazei - un marker cunoscut al senescenţei.
Important este faptul că această abordare nu ucide celulele îmbătrânite, aşa cum fac multe terapii senolitice - o clasă de substanţe sau medicamente concepute pentru a elimina selectiv celulele senescente din organism, fără a afecta celulele sănătoase - ci reduce substanţele dăunătoare pe care acestea le eliberează, ceea ce o transformă într-o strategie promiţătoare, spun autorii.
Studiul a arătat, de asemenea, că ADAM19 ajută la eliberarea anumitor proteine SASP prin descompunerea lor controlată la nivelul membranei celulare, sugerând un rol direct în reglarea semnalelor inflamatorii.
Prin analiza proteomică, echipa a identificat 12 proteine SASP care au fost semnificativ reduse atunci când ADAM19 a fost blocată. Multe dintre aceste proteine sunt implicate în inflamaţie, răspunsul imun şi remodelarea ţesuturilor în boli precum boala inflamatorie intestinală şi boala Crohn. Această legătură subliniază relevanţa rezultatelor pentru tratarea tulburărilor intestinale cronice la populaţiile vârstnice.
Astfel, cercetătorii propun ADAM19 ca ţintă terapeutică pentru reducerea inflamaţiei asociate senescenţei şi protejarea funcţiei intestinale.
Studiul oferă o cale promiţătoare pentru dezvoltarea unor tratamente care menţin ţesuturile sănătoase fără a distruge celulele senescente, ceea ce ar putea aduce beneficii pacienţilor cu leziuni intestinale provocate de îmbătrânire sau de tratamente medicale agresive.
