O nouă abordare terapeutică bazată pe terapie genică oferă speranţe reale pentru copiii diagnosticaţi cu boala Menkes, o afecţiune genetică rară care provoacă degenerare neurologică severă şi este fatală în primii ani de viaţă. Cercetările recente arată că asocierea între o terapie genică experimentală şi suplimentarea cu un compus de cupru ar putea schimba radical evoluţia bolii.
Boala Menkes, descrisă pentru prima dată în anii 1960, de medicul pediatru dr. John Menkes, este o tulburare genetică legată de cromozomul X care afectează transportul cuprului în organism. Acest element este esenţial pentru dezvoltarea normală a creierului, iar deficienţa sa duce la întârzieri severe în dezvoltare, convulsii şi pierderea progresivă a funcţiilor motorii. Fără tratament, copiii afectaţi rareori depăşesc vârsta de doi ani.
În ultimele decenii, specialiştii au desfăşurat cercetări ample pentru înţelegerea metabolismului cuprului şi dezvoltării de terapii pentru această boală. Primul pas a fost tratamentul cu histidinat de cupru (CuHis), un compus care reface nivelul de cupru din organism. Studiile clinice realizate iniţial la Instituttele Naţionale de Sănătate (NIH) din Statele Unite au arătat că administrarea timpurie a unui tratament pe bază de CuHis creşte semnificativ speranţa de viaţă, unii pacienţi ajungând până la adolescenţă sau vârsta adultă.
Totuşi, suplimentarea cu cupru nu poate corecta complet defectul genetic care împiedică pătrunderea acestui element chimic în celulele nervoase. De aceea, echipa condusă de cercetătorul american dr. Stephen G. Kaler, profesor de pediatrie la Vagelos College of Physicians and Surgeons (Columbia University) şi director al Columbia Menkes Disease Clinic a dezvoltat o terapie genică menită să livreze o copie funcţională a genei defecte direct către creier. Terapia utilizează un vector viral (rAAV9) ce poate fi administrat în siguranţă pentru a livra în celulele neuronale, gena corectă a transportorului de cupru (ATP7A).
Rezultatele recente, publicate în revista Science Advances, sunt promiţătoare: la modelele animale, respectiv şoareci cu defecte ale genei Menkes, o singură doză de terapie genică, combinată cu injecţii de CuHis, a prevenit apariţia bolii în aproape 100% dintre cazuri.
Analizele de laborator care permit „vizualizarea” directă a materialului genetic în ţesuturi (o tehnică numită hibridizare in situ) au confirmat o distribuţie extinsă a genei corectate în cortex, hipocamp, cerebel şi plexul coroid, regiuni esenţiale pentru funcţiile cerebrale.
Cercetătorii estimează că, după testele suplimentare de siguranţă pe animale, studiile clinice pe oameni ar putea începe în următorii unul sau doi ani.
Dacă eficienţa va fi confirmată, asocierea dintre terapia genică şi suplimentarea cu CuHis ar putea schimba fundamental evoluţia bolii Menkes, oferind copiilor nu doar şansa la supravieţuire, ci şi posibilitatea unei dezvoltări neurocognitive apropiate de cea normală.
„Pierderea unui copil este una dintre cele mai mari tragedii, iar progresul acestor terapii reprezintă o rază de speranţă reală pentru familii. Pentru prima dată, avem o strategie terapeutică bazată pe mecanisme biologice pe care le înţelegem, care abordează cauza bolii, nu doar simptomele.”, a declarat dr. Kaler, citat într-un comunicat al Centrului Medical Irving.
Studiul a fost realizat de o echipă de la Columbia University Irving Medical Center (CUIMC), şi Nationwide Children’s Hospital, şi marchează o etapă esenţială în progresul către primele tratamente curative pentru bolile genetice rare legate de metabolismul cuprului.
