Oamenii de ştiinţă au identificat o cauză genetică, necunoscută până acum, pentru o formă frecventă de tulburare de dezvoltare a creierului la copii. Descoperirea oferă o explicaţie clară pentru numeroase familii care nu aveau un diagnostic şi deschide direcţii noi pentru cercetare şi tratamente viitoare.
O echipă de la Icahn School of Medicine - Mount Sinai, din New York, descrie o tulburare de neurodezvoltare recesivă determinată de modificări ale unei gene necodante mici, numită RNU2-2. Această genă nu produce proteine, ci o moleculă de ARN (acid ribonucleic) cu rol funcţional. Potrivit estimărilor, afecţiunea ar putea afecta mii de persoane şi ar reprezenta aproximativ 10% din toate cazurile de tulburări neurodezvoltative recesive cu cauză genetică cunoscută.
Cercetătorii arată că boala este cauzată de absenţa aproape completă a moleculei U2-2 ARN, produsă de gena RNU2-2. Copiii afectaţi moştenesc, de regulă, câte o copie modificată a genei de la fiecare părinte. Părinţii nu prezintă simptome, dar asocierea celor două copii alterate duce la perturbarea dezvoltării creierului la copil. În unele cazuri, modificările genetice apar spontan.
Manifestările clinice variază considerabil, în funcţie de tipul modificărilor genetice. Cele mai frecvente includ tonus muscular scăzut, întârziere în dezvoltare şi limbaj limitat. Unii copii au dificultăţi uşoare de învăţare sau trăsături din spectrul autist (TSA), în timp ce alţii dezvoltă epilepsie, tulburări de mişcare sau dificultăţi la mers.
Investigaţiile imagistice ale creierului pot fi iniţial normale, dar pot evidenţia modificări în timp. În formele severe apar şi dificultăţi de alimentaţie sau probleme respiratorii.
Pentru identificarea cauzei genetice, echipa a analizat date de secvenţiere genomică completă din National Genomics Research Library din Regatul Unit. Au fost examinate variante rare în peste 41.000 de gene necodante.
Analiza a inclus 14.805 persoane cu tulburări neurodezvoltative şi 52.861 de persoane fără astfel de afecţiuni. Metoda statistică utilizată a fost concepută pentru a detecta atât forme dominante, cât şi recesive de boală. Analiza ARN-ului din sânge a confirmat reducerea severă a moleculei U2-2 ARN la pacienţi.
Descoperirea continuă o serie de rezultate anterioare ale aceluiaşi grup de cercetare. În aprilie 2025, echipa a arătat că mutaţiile în RNU2-2 pot produce o formă dominantă mai rară, denumită sindrom ReNU2 dominant. În mai 2024, au identificat mutaţii într-o genă înrudită, RNU4-2, drept cauză a celei mai frecvente tulburări neurodezvoltative autozomal dominante cunoscute, numită sindrom ReNU.
Noua cercetare arată că variantele recesive ale genei RNU2-2 determină o afecţiune distinctă, denumită sindrom ReNU2 recesiv. Cercetătorii estimează că această formă este neobişnuit de frecventă pentru o boală recesivă, având o prevalenţă de aproximativ 60% din cea a sindromului ReNU, care este dominant. În mod obişnuit, cele mai frecvente tulburări neurodezvoltative sunt de tip dominant, nu recesiv.
Echipa a început recrutarea de familii în cadrul studiului INDEED, derulat la Mount Sinai, pentru a facilita diagnosticul şi pentru a înţelege mai bine evoluţia bolii. Cercetările viitoare vor urmări mecanismele biologice implicate şi posibile direcţii terapeutice.
Autorii subliniază că identificarea acestei cauze genetice oferă un răspuns mult aşteptat pentru numeroase familii. Diagnosticul genetic poate sprijini planificarea familială şi poate facilita conectarea între pacienţi, inclusiv prin intermediul ReNU2 Syndrome Foundation.
Deşi nu există încă un tratament specific, faptul că boala este determinată de pierderea moleculei U2-2 ARN sugerează posibilitatea unor strategii viitoare de înlocuire genetică.
Studiul a fost realizat în colaborare cu reţeaua americană Undiagnosed Diseases Network, coordonată de cercetători de la Universitatea Stanford, şi cu echipe din Regatul Unit, Ţările de Jos, Belgia şi Italia.
Rezultatele au fost publicate, luni, în revista Nature Genetics.
