Un studiu clinic de fază avansată, desfăşurat în Marea Britanie, a identificat o abordare inovatoare de tratament pentru cancerele de sân ereditare agresive. Prin combinarea chimioterapiei cu un medicament ţintit, administrat înainte de operaţie, cercetătorii au obţinut o rată de supravieţuire de 100% la trei ani. Acest progres oferă speranţă reală pacienţilor purtători ai mutaţiilor BRCA1 şi BRCA2 şi ar putea redefini standardul de îngrijire în cancerul de sân.
Noua abordare de tratament a îmbunătăţit semnificativ ratele de supravieţuire pentru pacienţii cu forme agresive şi ereditare de cancer de sân, potrivit cercetătorilor de la Cambridge.
Într-un studiu clinic în care pacienţii cu cancer au fost trataţi cu chimioterapie urmată de administrarea unui medicament ţintit, înainte de intervenţia chirurgicală, 100% dintre pacienţi au supravieţuit perioadei critice de trei ani de după operaţie.
Tratamentul testat în studiul de fază II/III, ale cărui rezultate au fost publicate recent în revista Nature Communications, ar putea deveni cel mai eficient de până acum pentru pacienţii cu cancer de sân în stadiu incipient şi cu mutaţii moştenite ale genelor BRCA1 şi BRCA2.
Cancerele de sân cauzate de copii defectuoase ale genelor BRCA1 şi BRCA2 sunt dificil de tratat şi au atras atenţia publicului când actriţa americană Angelina Jolie, purtătoare a mutaţiei BRCA1, a suferit o dublă mastectomie preventivă în 2013.
Tratamentul standard actual urmăreşte reducerea tumorii prin chimioterapie şi imunoterapie, urmată de extirparea chirurgicală a sânului (mastectomie totală sau parţială).
Primii trei ani după intervenţia chirurgicală constituie o perioadă critică, în care riscul de recidivă sau deces este cel mai ridicat.
Studiul Partner a propus o strategie alternativă, concentrându-se pe două elemente inovatoare: introducerea tratamentului cu medicamentul cu administrare orală olaparib, în asociere cu chimioterapie înaintea intervenţiei chirurgicale, şi evidenţierea avantajelor unei programări riguroase a secvenţei de administrare a acestora.
Studiul, condus de Spitalul Addenbrooke, parte a Cambridge University Hospitals (CUH) NHS Foundation Trust şi a Universităţii Cambridge, a recrutat pacienţi din 23 de centre ale Sistemului Naţional de Sănătate (NHS) din Marea Britanie.
Rezultatele indică faptul că păstrarea unui interval de 48 de ore între administrarea chimioterapiei şi a medicamentului olaparib conduce la rezultate superioare, posibil datorită faptului că măduva osoasă are timp să se regenereze după chimioterapie, în timp ce celulele tumorale continuă să fie sensibile la acţiunea medicamentului ţintit.
Dintre cei 39 de pacienţi care au primit chimioterapie urmată de olaparib, doar un pacient a suferit o recidivă la trei ani după operaţie, iar 100% dintre pacienţi au supravieţuit.
Prin comparaţie, rata de supravieţuire pentru grupul de control a fost de 88% la trei ani după operaţie. Dintre cei 45 de pacienţi din grupul de control care au primit doar chimioterapie, nouă au suferit recidive, dintre care şase au decedat.
Descoperirile ar putea fi aplicate şi în alte forme de cancer cauzate de mutaţii ale genelor BRCA, precum unele cancere ovariene, de prostată sau pancreatice.
Abordarea poate aduce şi beneficii financiare pentru sistemele de sănătate, întrucât pacienţii cărora li se oferă în prezent olaparib îl iau după operaţie timp de 12 luni, pe când pacienţii din studiu au luat comprimatele înainte de operaţie timp de 12 săptămâni.
„Este rar să avem o rată de supravieţuire de 100% într-un astfel de studiu şi pentru aceste tipuri agresive de cancer. Suntem extrem de entuziasmaţi de potenţialul acestei noi abordări, întrucât este esenţial să găsim o modalitate de a trata şi, sperăm, de a vindeca pacienţii diagnosticaţi cu cancere asociate BRCA1 şi BRCA2”, a declarat conducătoarea studiului, dr. Jean Abraham, de la Spitalul Addenbrooke, citat într-un comunicat al NHS.
Deşi rezultatele trebuie validate într-un studiu mai amplu, ele sunt extrem de promiţătoare şi au potenţialul de a îmbunătăţi sensibil prognosticul pentru pacienţii cu nevoi medicale pentru care există opţiuni limitate de tratament.
Echipa planifică acum următoarea etapă, care va urmări replicarea rezultatelor într-un studiu mai amplu pentru a confirma că noua abordare oferă un tratament mai puţin toxic pentru pacienţi şi, în acelaşi timp, este mai eficientă din punct de vedere al costurilor comparativ cu standardul actual de îngrijire.
