Descoperirile recente ale unei echipe internaţionale de cercetători aduc speranţă într-un domeniu medical provocator: tratamentul cancerului de prostată. Un medicament consacrat în tratarea diabetului zaharat de tip 2 ar putea avea efecte benefice şi asupra celulelor tumorale, graţie unei proteine comune implicată în procesele metabolice. Ce legături există între diabet şi cancer şi cum pot fi acestea exploatate clinic? Răspunsul ar putea transforma opţiunile terapeutice pentru mii de pacienţi.
Cancerul de prostată este al doilea cel mai frecvent tip de cancer la bărbaţi, la nivel mondial. În ciuda progreselor medicale uriaşe din ultimii ani, numai în Austria acest tip de tumoră este responsabil pentru unul din opt decese prin cancer la bărbaţi.
Opţiunile terapeutice actuale includ intervenţia chirurgicală, radioterapia şi soluţii farmacologice (administrarea de medicamente). Identificarea unor mecanisme moleculare anterior necunoscute ar putea contribui la dezvoltarea unor terapii ţintite.
O echipă internaţională de oameni de ştiinţă, condusă de Universitatea de Medicină din Viena (MedUni Viena), a identificat recent asemănări între mecanismele diabetului şi cele ale cancerului.
După cum arată cercetătorii, proteina PPARγ, care joacă un rol central în reglarea proceselor metabolice, poate influenţa şi creşterea celulelor de cancer de prostată.
Proteina PPARγ este un factor de transcripţie care joacă un rol important în reglarea proceselor metabolice, a reacţiilor inflamatorii şi a creşterii celulare, acţionând ca un activator genetic, şi este deja cunoscută ca ţintă a unor medicamente utilizate pentru tratarea diabetului zaharat de tip 2.
Receptorul de tip gamma activator al proliferării peroxizomale (PPARγ/PPARG), cunoscut şi sub numele de receptor de rezistenţă inversă la insulină pentru glitazonă (NR1C3), este un receptor nuclear de tip II care funcţionează ca un factor de transcripţie, care la om este codificat de gena PPARG.
PPARγ este cunoscută de ceva timp în cercetarea diabetului, deoarece influenţează sensibilitatea la insulină. De mai bine de 20 de ani, proteina reprezintă ţinta unor medicamente, inclusiv a medicamentelor din clasa tiazolidindionelor precum pioglitazona, utilizate în tratamentul diabetului zaharat de tip 2.
Rezultatele studiului, publicate luna aceasta în revista Molecular Cancer, indică faptul că astfel de medicamente ar putea reprezenta o abordare promiţătoare şi pentru tratarea cancerului de prostată.
Modificarea comportamentului de creştere al celulelor tumorale
În efortul de a identifica noi terapii ţintite împotriva cancerului, cercetătorii din domeniul oncologiei au început să studieze, în ultimii ani, şi proteina PPARγ. Cercetătorii sugerează că medicamentele care vizează PPARγ ar putea reprezenta o nouă abordare pentru tratamentul cancerului de prostată.
După cum a demonstrat echipa de cercetare condusă de specialişti de la Departamentul Clinic de Patologie din cadrul MedUni Viena, PPARγ este asociată şi cu creşterea cancerului de prostată.
Cercetătorii au ajuns la această concluzie examinând culturi celulare şi mostre de ţesuturi din mai multe cohorte de pacienţi. Ei au analizat modul în care diferitele stări de activare ale proteinei afectează celulele.
„S-a demonstrat că medicamentul pentru diabet pioglitazona influenţează activitatea PPARγ şi astfel inhibă comportamentul de creştere şi metabolismul celulelor tumorale. În plus, primele rezultate au arătat că pacienţii cu cancer de prostată care sufereau şi de diabet şi care au fost trataţi cu agonişti PPARγ nu au prezentat recidivă la momentul colectării datelor”, a declarat Emine Atas de la Departamentul de Imagistică Biomedicală şi Radioterapie ghidată imagistic (IGRT) al MedUni Viena, citată într-un comunicat.
PPARγ, ca potenţial regulator al creşterii tumorale, este o opţiune promiţătoare care va fi acum investigată în cadrul unor studii suplimentare.
