Medicamente existente cu potenţial în tratamentul Covid-19

Medicamente existente cu potenţial în tratamentul Covid-19

Boala Covid-19, provocată de coronavirusul SARS-CoV-2, a provocat deja peste 230.000 de decese pe plan mondial şi deocamdată nu există niciun tratament aprobat pentru combaterea infecţiei şi niciun vaccin care să imunizeze populaţia împotriva virusului. Pentru a face faţă situaţiei, medici din întreaga lume au folosit diverse medicamente existente pentru a trata pacienţii cu Covid-19, cu efecte diverse şi greu de evaluat.

Însă cercetători specializaţi în reorientarea medicamentelor existente spre a fi folosite pentru noi indicaţii au început încă de la începutul pandemiei să lucreze asiduu pentru a găsi cele mai bune opţiuni în tratamentul Covid-19.

“Voi fi extrem de onest cu voi: între 95% şi 98% dintre aceste medicamente testate vor eşua. Dar avem nevoie de unul sau două care să funcţioneze”, a declarat dr. Sumit K. Chanda, virusolog la Sanford Burnham Prebys Medical Discovery Institute din La Jolla, California, pentru The New York Times.

Dr. Chanda este unul dintre cei mai cunoscuţi cercetători specializaţi în reorientarea medicamentelor – o specialitate care are deja câteva decenii.

În 1987, de exemplu, medicamentul oncologic zidovudină a fost aprobat de FDA, autoritatea de reglementare în domeniul medicamentelor din SUA, şi pentru tratamentul HIV în urma unor studii de acest tip.

Prima ţintă a cercetătorilor sunt antiviralele existente. Unul dintre acestea este remdesivir, care a arătat unele beneficii în tratamentul pacienţilor cu Covid-19, potrivit rezultatelor preliminare ale primelor studii clinice.

Totuşi, astfel de medicamente nu dau mereu rezultate. Medicamentul remdesivir nu este în prezent aprobat în nicio ţară pentru nicio afecţiune şi a eşuat în testele realizate anterior împotriva virusului care provoacă Ebola.

CANDIDAŢI PROMIŢĂTORI

Mulţi cercetători afirmă, însă, că nu doar antiviralele pot fi eficiente împotriva virusurilor. În trecut, medicamente din cu totul alte categorii s-au dovedit a fi eficiente şi împotriva virusurilor.

“Sunt multe lucruri pe care nu le cunoaştem despre efectele medicamentelor”, menţionează dr. Matthew Frieman, virusolog la Şcoala de Medicină a Universităţii Maryland.

Dr. Frieman şi colegii săi au fost deja implicaţi în reorientarea medicamentelor în 2012, când a izbucnit epidemia MERS în Orientul Mijlociu.

Echipa sa a realizat un studiu de reorientare a medicamentelor, în care a testat 290 dce molecule aprobate pentru diverse indicaţii terapeutice şi a descoperit că 27 dintre ele blocau infecţia MERS.

După apariţia noului coronavirus SARS-CoV-2, echipa condusă de dr. Matthew Frieman a început să testeze aceleaşi medicamente selectate pentru MERS şi împotriva noului virus – iar 17 dintre ele s-au arătat promiţătoare, potrivit unui raport preliminar al cercetătorilor.

Printre aceste medicamente se numără clorpromazina, un antipsihotic aprobat încă din anii 1950, dar şi medicamente aprobate pentru Parkinson sau leucemie.

În paralel, echipa din California condusă de dr. Sumit K. Chanda a demarat un alt proiect major, în care au testat efectul a circa 13.000 de molecule asupra celulelor infectate cu coronavirus în laborator.

În urma cercetătorilor, echipa condusă de dr. Chanda a realizat un raport preliminar, prezentat în 17 aprilie, care arată că 6 molecule au un potenţial semnificativ în tratamentul Covid-19.

O a treia echipă, condusă de Nevan Krogan de la Universitatea California din San Francisco a identificat 69 de medicamente cu potenţial în tratamentul infecţiei cu SARS-CoV-2.

Cele 69 de molecule au fost testate pe culturi de celule infectate în două laboratoare importante: Şcoala de Medicină Icahn din New York şi Institutul Pasteur din Paris. Testele au arătat că 9 dintre medicamentele selectate au cu adevărat potenţial împotriva infecţiei cu coronavirus.

“Moleculele pe care le-am găsit sunt de 10 sau chiar de 100 de ori mai puternice decât remdesivir”, a afirmat dr. Kogan.

DOUĂ ŢINTE

În mod surprinzător, toate medicamentele selectate ca având potenţial în tratamentul Covid-19 pot fi grupate în 2 mari categorii, pentru că atacă doar două ţinte.

Un prim grup de molecule opreşte temporar crearea de proteine în interiorul celulei umane. Acest grup include medicamente testate în prezent împotriva cancerului - ternatin-4 şi zotatifin.

Experţii explică efectul prin faptul că administrarea acestor molecule “înfometează” virusul: acesta rămâne fără proteinele de care are nevoie pentru a se replica.

Al doilea grup de molecule cu potenţial anti-Covid-19 acţionează asupra unei perechi de proteine cunoscute sub denumirea de receptori Sigma-1 şi Sigma-2 – care fac parte din "reţeaua de comunicaţii" a celulei.

Efectul i-a intrigat pe experţi, care nu înţeleg exact de ce are nevoie coronavirusul de receptorii Sigma. Una dintre explicaţiile posibile este că virusul foloseşte receptorii Sigma pentru a determina celula să producă mai multe lipidice care formează membrana exterioară a coronavirusului.

Printre substanţele cu efect asupra receptorilor Sigma se numără hormonul progesteron şi medicamentele antialergice clemastină şi cloperastină – dar şi clorpromazina, deja selectată şi de alte echipe de cercetători.

Cercetătorii au testat şi medicamentele clorochină şi hidroxiclorochină, care acţionează şi ele asupra receptorilor Sigma. În testele realizate în culturi de celule infectate, în laborator, aceste medicamente au avut efecte pozitive - însă mult mai reduse decât în cazul altor medicamente testate.

Dr. Chanda este sceptic în legătură că potenţialul medicamentelor clorochină şi hidroxiclorochină în tratamentul Covid-19, amintind de eşecul acestora ca tratament împotriva altor infecţii virale.

În plus, medicamentele au efecte secundare periculoase. Studiul realizat de echipa condusă de dr. Krogan arată că clorochina şi hidroxiclorochina acţionează nu doar asupra receptorilor Sigma, ci şi asupra proteinei hERG, care controlează ritmul cardiac.

Echipa dr. Krogan a identificat, în schimb, o moleculă cu potenţial mult mai mare în tratamentul Covid-19: un medicament experimental pentru cancer numit PB28. Acesta are un efect de 20 de ori mai mare decât al hidroxiclorochinei asupra coronavirusului, dar nu afectează proteina hERG.

Cercetătorii urmează să treacă la nivelul următor şi vor studia efectul medicamentelor selectate în teste realizate pe hamsteri.

MEDICAMENTE CARE POT AGRAVA COVID-19

Cercetătorii notează că au testat şi medicamentul dextrometorfan, un sirop pentru tuse, care acţionează şi el asupra receptorilor Sigma.

În urma testelor, cercetătorii au fost surprinşi să observe că, cel puţin în celulele infectate, medicamentul a mărit virulenţa infecţiei.

Într-un articol publicat săptămâna aceasta în publicaţia Nature, echipa de cercetători condusă de dr. Krogan a sugerat că pacienţii cu Covid-19 ar trebui să evite dextrometorfanul, însă consideră că este nevoie de studii suplimentare în legătură cu efectul medicamentului.

viewscnt