Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) estimează că endometrioza afectează aproximativ una din zece femei pe parcursul vieţii - aproximativ aceeaşi proporţie ca şi cea a populaţiei globale care suferă de diabet. În prezent, nu există încă un remediu şi se ştiu puţine despre cauzele care duc la apariţia endometriozei.
Tratamentul endometriozei se concentrează pe controlul simptomelor, de cele mai multe ori printr-o combinaţie de contracepţie hormonală, ameliorarea durerii sau intervenţie chirurgicală.
Specialiştii sunt însă optimişti şi spun că, în sfârşit, se fac progrese în ceea ce priveşte această condiţie medicală, care afectează o femeie din zece, şi că primul medicament pentru endometrioză din ultimele patru decenii se profilează la orizont.
În 1690, Daniel Schrön, un medic german, a descris o pacientă cu „ulcere" în tot peritoneul, vezica urinară, intestinele, uterul şi colul uterin. Mult timp s-a crezut că aceasta a fost prima apariţie documentată în literatura medicală a endometriozei, o afecţiune ginecologică dureroasă şi debilitantă care afectează astăzi 190 de milioane de femei din întreaga lume.
Uterul este căptuşit cu endometru, un strat de ţesut care se îngroaşă în timpul ciclului menstrual.
În cazul în care un ovul fertilizat nu se implantează, mucoasa se subţiază şi se elimină în timpul menstruaţiei.
Cu toate acestea, dacă ţesutul endometrial creşte în mod anormal în afara uterului, acesta poate provoca ravagii.
În cazurile extreme de endometrioză, aderenţele pot „lega" organele unei femei între ele - de la ovare la vezica urinară şi intestine - şi le pot îngheţa pe loc.
Cazurile mai uşoare vin cu dureri severe, menstruaţie abundentă, inflamaţie şi ţesut cicatricial cauzat de sângerări interne, oboseală şi infertilitate.
Nu există încă un remediu, iar tratamentul se concentrează pe controlul simptomelor, în mod normal printr-o combinaţie de contracepţie hormonală, ameliorarea durerii sau intervenţie chirurgicală.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează că endometrioza afectează aproximativ una din zece femei pe parcursul vieţii lor - aproximativ aceeaşi proporţie ca şi cea a populaţiei globale care suferă de diabet.
Dar, în timp ce medicii înţeleg de ce apare diabetul şi ştiu cum să îl trateze, cunoştinţele despre endometrioză sunt cu „30-40 de ani" în urmă, potrivit lui Andrew Horne, profesor de ginecologie şi ştiinţe reproductive la Universitatea din Edinburgh şi preşedinte ales al Societăţii Mondiale de Endometrioză.
El pune această situaţie pe seama lipsei de cercetare şi de conştientizare, determinată de lipsa de finanţare.
Însă, lucrurile încep să se schimbe.
Un studiu clinic cu primul tratament non-hormonal şi non-chirurgical pentru endometrioză, început în 2023 în Scoţia, arată rezultate promiţătoare.
Dr. Horne spune că acest studiu, pe care îl conduce împreună cu alţi specialişti, a apărut în urma unor examinări mai atente a modului în care se formează leziunile de endometrioză.
Prin prelevarea de probe de la paciente în timpul laparoscopiilor de diagnosticare, echipa sa a descoperit că femeile cu endometrioză peritoneală - adică boala de pe mucoasa cavităţii pelviene, care reprezintă aproximativ 80% din cazuri - aveau niveluri semnificativ mai mari ale unei substanţe chimice numite lactat în pelvis.
Lactatul este produs atunci când organismul descompune glucoza (şi este, de asemenea, cauza cusăturilor incomode care pot lovi brusc alergătorii).
Cercetătorii au emis ipoteza că, prezenţa crescută a lactatului ar putea avea un rol în dezvoltarea leziunilor de endometrioză, posibil similar rolului pe care îl joacă lactatul în ajutarea celulelor canceroase să prolifereze.
Oamenii de ştiinţă au căutat apoi un medicament care fusese deja testat pe pacienţi cu cancer, optând în cele din urmă pentru dicloroacetat (dca).
Acesta este, de asemenea, utilizat pentru a trata tipuri rare de tulburări metabolice la copii, în care se acumulează acid lactic în exces în sânge.
Un mic grup de femei care au fost tratate cu dca au raportat o diminuare a durerii şi o mai bună calitate a vieţii.
Urmează un studiu cu o cohortă mai mare, plus un braţ cu placebo.
Dacă medicamentul va fi aprobat, ceea ce ar putea fi posibil în următorii cinci până la şapte ani, dca va fi primul tratament nou pentru endometrioză descoperit în patru decenii.
„Sunt încă probleme - şi urăsc să o spun - cu afecţiunile medicale care apar doar la feme", spune dr. Horne. Această observaţie este confirmată şi în alte părţi.
Un raport publicat luna trecută de firma de consultanţă McKinsey a concluzionat că „lipsa sistematică de înţelegere a bolii" a dus la o pierdere de 40-45 de milioane de ani de viaţă ajustaţi în funcţie de invaliditate pentru femei anual, ceea ce înseamnă patru zile pierdute de „viaţă sănătoasă" pe an pe femeie la nivel mondial, potrivit The Economist.
În ceea ce priveşte endometrioza, lipsa cunoştinţelor medicale împiedică atât diagnosticarea, cât şi tratamentul.
Un studiu realizat de cadre universitare de la Universitatea Metropolitană din Manchester, publicat în ianuarie în Journal of Health Communication, a intervievat femei britanice aflate în diferite stadii de obţinere a unui diagnostic, care durează în medie zece ani.
Multe dintre respondente au declarat că simptomele lor au fost iniţial (şi uneori în mod repetat) respinse ca fiind, fie dureri menstruale normale, fie rezultatul unor factori legaţi de stilul de viaţă, cum ar fi excesul de greutate, fie ca fiind psihologice.
Unul dintre motivele pentru care diagnosticarea endometriozei este un proces atât de îndelungat şi epuizant este faptul că aproape întotdeauna necesită o intervenţie chirurgicală: majoritatea leziunilor pot fi descoperite doar prin introducerea unei camere (deşi cele care provoacă chisturi apar, în general, la scanare).
Pentru a accelera lucrurile, oamenii de ştiinţă au căutat, prin urmare, „biomarkeri" - semnăturile proteinelor sau proceselor legate de o boală, care apar într-un loc uşor de testat, cum ar fi sângele sau urina pacientului.
O firmă farmaceutică franceză, Ziwig, susţine că a găsit o astfel de soluţie pentru endometrioză.
Testul său caută microARN specifice - fire mici de material genetic - care, conform unui studiu, apar în saliva femeilor cu diagnosticul existent de endometrioză.
În ianuarie, autoritatea de sănătate din Franţa a aprobat un program pilot pentru a evalua eficacitatea „Endotestului" de la Ziwig înainte de o posibilă punere pe piaţă a acestuia.
În 2022, preşedintele Emmanuel Macron a declarat endometrioza „o problemă a societăţii" şi a făcut din îmbunătăţirea tratamentului o prioritate naţională.
Aceste evoluţii nu înseamnă că problema diagnosticării este rezolvată, avertizează dr. Horne, care consideră că sunt necesare mai multe cercetări pentru a testa modul în care apar biomarkerii endometriozei în populaţii mai mari şi mai disparate.
Dar, după ani de relativă inactivitate, dr Horne se auto-declară „încrezător" şi consideră acum că cercetarea în domeniul endometriozei este în sfârşit „un domeniu care se mişcă mai rapid".
