Încercarea de a uita ceva ar putea lua mai mult efort mintal decât încercarea de aducere aminte, au descoperit cercetătorii de la Universitatea din Texas la Austin prin neuroimagistică.
Aceste descoperiri, sugerează că pentru a uita o experienţă nedorită, este necesară mai multă concentrare a atenţiei. Acest rezultat surprinzător extinde cercetările anterioare asupra uitării intenţionate, ce s-au axat pe reducerea atenţiei la informaţiile nedorite prin redirecţionarea atenţei de la experienţele neplăcute sau prin suprimarea recuperării memoriei.
”Este posibil să dorim să scăpăm de amintirile ce declanşează răspunsuri negative, cum ar fi amintirile traumatice, pentru a putea răspunde la noi experienţe prin metode mai potrivite. Decenii de cercetare au arătat că avem abilitatea de a uita ceva voluntar, dar modul prin care creierul nostru face asta este încă pus la îndoială. Odată ce ne dăm seama cum sunt slăbite amintirile şi elaborăm metode pentru a controla acest lucru, putem proiecta tratamente pentru a ajuta oamenii să scape de amintirile nedorite”, a spus Jarrod Lewis-Peacock, autoru studiului şi profesor asistent de psihologie la UT Austin, citat de sciencedialy.com.
Amintirile nu sunt statice. Sunt construcţii dinamice ale creierului ce se actualizează regulat, se modifică şi se reorganizează prin experienţe. Creierul îşi aminteşte şi uită informaţia constant – şi mare parte are loc automat în timpul somnului.
În ceea ce priveşte uitarea intenţionată, studiile anterioare s-au concentrat pe localizarea punctelor cheie ale activităţii în structurile cerebrale de control, cum ar fi cortexul prefrontal şi structurile memoriei pe termen lung, ca hipocampul. Cel mai recent studiu s-a axat, în schimb, pe zonele senzoriale şi perceptuale ale creierului, în mod specific cortexul temporal ventrat şi şabloane ale activităţii ce corespund cu reprezentările stimulilor vizuali complecşi de către memorie.
Folosind neuroimagistica pentru a urmări şabloanele activităţii cerebrale, cercetătorii au arătat unui grup de adulţi sănătoşi imagini cu scene şi feţe, instructându-i fie să îşi amintească, fie să uite fiecare imagine.
Descoperirile lor nu numai că au confirmat că oamenii au abilitatea de a controla ce anume să uite, dar şi că uitarea intenţionată cu succes necesită ”nivele moderate” de activitate cerebrală în aceste zone senzoriale şi perceptuale – mai multă activitate decât cea necesară pentru aducerea aminte.
Un nivel moderat de activitate cerebrală este critică acestui mecanism de uitare. Unul prea puternic va îmbunătăţi memoria, iar unul prea slab nu o va modifica. ”Important, intenţia de a uita este cea care creşte activarea memoriei, iar atunci când această activare ajunge la nivelul moderat, atunci duce la uitarea ulterioară a acelei experienţe”, a spus la rândul său Tracy Wand, coautoare a studiului.
Cercetătorii au descoperit de asemenea că participanţii au fost mai predispuşi să uite scene decât feţe, care pot purta mult mai multă informaţie emoţională, conform cercetătorilor.
”Suntem în curs de învăţare a modului în care aceste mecanisme din creierul nostru răspund la diferite tipuri de informaţii şi vor fi necesare multe cercetări ulterioare şi replicări ale acestei lucrări înainte de a înţelege cum să ne valorificăm abilitatea de a uita”, a spus Lewis-Peacock, ce a început un nou studiu folosind recenzii neuronale pentru a urmări câtă atenţie este acordată anumitor tipuri de amintiri.
