Un nou sistem de administrare a medicamentelor ar putea reduce numărul de injecţii zilnice pentru diabet la doar trei pe an

Un nou sistem de administrare a medicamentelor ar putea reduce numărul de injecţii zilnice pentru diabet la doar trei pe an

Medicamentele de gestionare a dietei au transformat îngrijirea diabetului zaharat de tip 2, dar rutina zilnică de injectare este dificilă pentru unii pacienţi. Un nou hidrogel ar putea însemna pentru aceştia injecţii administrate doar trei ori pe an.

O echipă multidisciplinară de la Universitatea americană Stanford a dezvoltat un nou sistem de administrare a medicamentelor pe bază de hidrogel care transformă dozele zilnice sau săptămânale de medicamente pentru diabet şi controlul greutăţii, cum ar fi Ozempic (semaglutidă), Mounjaro (tirzepatidă), Trulicity (dulaglutida), Victoza ( liraglutid) şi altele, într-o injecţie care poate fi administrată o dată la patru luni.

Într-un nou studiu, publicat la 21 noiembrie în Cell Reports Medicine, cercetătorii consideră că un astfel de sistem va îmbunătăţi considerabil gestionarea atât a diabetului zaharat, cât şi a greutăţii, şi de asemenea, va îmbunătăţi accesul pacienţilor la medicamente şi îi va ajuta pe cei cu diabet zaharat de tip 2 să-şi îmbunătăţească rezultatele pe termen lung în ceea ce priveşte sănătatea.

Toate aceste medicamente acţionează prin imitarea hormonului peptidă asemănătoare cu glucagonul 1 (GLP-1). Dar, oricât de bune ar fi aceste medicamente pentru a-i ajuta pe oameni să îşi gestioneze dieta şi greutatea, injecţiile zilnice sau săptămânale reprezintă o povară pentru mulţi pacienţi.

„Respectarea strictă a regimurilor de tratament este una dintre cele mai mari provocări în gestionarea diabetului zaharat de tip 2", a declarat într-un comunicat al universităţii, Eric Appel, profesor la Stanford şi cercetător principal la dezvoltarea noului hidrogel care permite eliberarea lentă a medicamentelor de control al dietei timp de mai multe luni.

Având nevoie de doar trei injecţii pe an, ar fi mult mai uşor pentru persoanele cu diabet sau obezitate să se ţină de tratament, a precizat cercetătorul.

Jumătate de miliard de oameni din întreaga lume suferă de diabet zaharat de tip 2, dintre care 130 de milioane numai în America.

Se estimează că tratamentul costă Statele Unite mai mult de 400 de miliarde de dolari în fiecare an.

Introduse abia recent, medicamentele GLP-1 au fost descrise ca fiind „medicamente miraculoase", cu puţine efecte secundare şi cu un control profund al aportului de energie, ajutându-i pe pacienţi să se simtă mai sătui şi mai puţin înfometaţi şi vizând alte efecte alimentare legate de recompense.

Noile hidrogeluri nanocompozite

Secretul hidrogelului constă în caracteristicile fizice unice ale nanoparticulelor folosite.

Hidrogelurile nu sunt noi - mulţi oameni poartă astăzi lentile de contact realizate din hidrogeluri, de exemplu - dar acestea sunt concepute pentru a rezista la rupere şi pentru a-şi păstra forma.

În schimb, acest nou hidrogel este conceput cu polimeri şi nanoparticule care sunt slab legate între ele, astfel încât să se menţină împreună ca un gel, dar să se disipeze lent în timp.

Hidrogelul este format dintr-o plasă de lanţuri de polimeri şi nanoparticule care reţin moleculele de medicament până când aceasta se dizolvă, eliberând medicamentele.

„Hidrogelul nostru se topeşte pe parcursul mai multor luni ca un cub de zahăr care se dizolvă în apă, moleculă cu moleculă", au explicat cercetătorii.

Noul hidrogel, cunoscut sub numele de hidrogel din nanoparticule de polimeri (PNP), are o calitate „Goldilocks" (exact cât trebuie - o metaforă după povestea) de curgere ca un fluid care poate fi injectat cu uşurinţă cu instrumente comerciale existente, dar o stabilitate asemănătoare unui gel suficient de durabilă în organism pentru a rezista întreaga perioadă de patru luni.

Moleculele medicamentelor GLP-1 sunt formulate în hidrogel şi sunt distribuite în mod egal în timp, pe măsură ce hidrogelul se topeşte încet.

Medicul injectează o cantitate mică de gel, cunoscută sub numele de „depozit", din hidrogelul încărcat cu medicamente sub piele, într-un loc convenabil, cum ar fi sub braţ.

Cheia pentru cercetători este de a proiecta hidrogelul astfel încât acest depozit să fie suficient de mic pentru a fi confortabil şi discret pentru pacient, dar suficient de mare şi de durabil pentru a rezista timp de patru luni.

Echipa de la Stanford consideră că a obţinut această măsură de control.

Ei au ales ca perioada de eliberare a medicamentului să fie de patru luni pentru a se potrivi cu frecvenţa cu care oamenii se întâlnesc efectiv cu medicul sau endocrinologul lor.

Potenţial promiţător

Până în prezent, echipa a testat noul sistem de eliberare a medicamentelor la şobolani de laborator cu un succes ridicat.

La şobolani, o singură injecţie a terapiei pe bază de hidrogel a îmbunătăţit gestionarea glicemiei şi a greutăţii în comparaţie cu injecţiile zilnice ale unui medicament comercial de top, precizează autorii.

În timp ce acest hidrogel a fost conceput special pentru regimul de control de patru luni al GLP-1, echipa a reuşit să ajusteze cu succes termenele de eliberare la orice interval de timp, de la câteva zile până la mai mult de şase luni.

Cercetătorii de la Stanford spun că astfel de sisteme au fost utilizate şi cu alte proteine, vaccinuri şi chiar celule terapeutice, şi există dovezi că medicamentele GLP-1 pot reduce, de asemenea, riscul de boli cardiovasculare.

Toate aceste semne indică posibilitatea promiţătoare ca acest sistem de administrare a medicamentelor să poată fi aplicat şi altor medicamente în cazul altor afecţiuni.

„S-au obţinut chiar rezultate foarte promiţătoare în cazul copiilor cu diabet zaharat de tip 1", a declarat Appel despre potenţialul terapiei.

Urmează testele pe porci, a căror piele şi sisteme endocrine sunt cele mai asemănătoare cu cele ale oamenilor.

Dacă aceste teste decurg conform planului, echipa ar putea începe testele clinice pe oameni într-un an şi jumătate sau doi ani.

„Cel puţin, am deschis o cale pentru eliberarea prelungită a tratamentelor terapeutice antidiabetice şi anti-obezitate pe bază de GLP-1, care ar putea avea un impact benefic asupra gestionării diabetului zaharat de tip 2 şi, poate, şi a altor afecţiuni", a concluzionat profesorul de la Stanford.

Această cercetare a fost finanţată de Institutul Naţional de Diabet şi Boli Digestive şi Renale şi de Centrul de cercetare a diabetului de la Stanford, Statele Unite.

Foto articol: Cercetătorii de la Stanford au dezvoltat o tehnologie de hidrogel injectabil care permite administrarea medicamentelor GLP-1 o dată la patru luni, în comparaţie cu injecţiile zilnice. Produsul medicamentos pe bază de hidrogel, cu o singură injecţie, ar putea reduce drastic frecvenţa intervenţiilor terapeutice, crescând semnificativ calitatea vieţii pacienţilor şi reducând complicaţiile legate de gestionarea diabetului. Credit imagine: Andrea Ivana d'Aquino.

viewscnt