Pentru specialiştii implicaţi în domeniul reabilitării neurologice, progresele recente în domeniul tehnologiilor digitale oferă perspective promiţătoare. În acest sens, realitatea virtuală (VR) se conturează ca un instrument cu potenţial semnificativ în optimizarea strategiilor terapeutice post-accident vascular cerebral (post-AVC).
O nouă analiză amplă arată că, atunci când este utilizată alături de terapiile standard, tehnologia VR poate îmbunătăţi semnificativ funcţia braţului la supravieţuitorii unui AVC.
Un articol publicat în baza de date Cochrane* de recenzii sistematice a constatat că realitatea virtuală (VR), atunci când este utilizată suplimentar faţă de terapia standard, poate ajuta supravieţuitorii unui AVC să îşi recâştige mobilitatea braţului.
Constatările sugerează că această tehnologie ar putea fi un instrument promiţător pentru a sprijini eforturile de reabilitare, în special prin creşterea cantităţii de terapie pe care pacienţii o primesc.
Analiza reprezintă a patra actualizare a unei recenzii Cochrane lansate iniţial în 2011, care include acum date din 190 de studii şi de la 7.188 de participanţi, cu 119 de studii noi adăugate faţă de versiunea precedentă din 2017.
Oamenii de ştiinţă au evaluat o gamă largă de tehnologii VR, de la jocuri simple pe ecran până la dispozitive imersive, montate pe cap (foto articol), dezvoltate special pentru mediile de reabilitare.
O echipă de autori Cochrane din Australia, Canada şi Statele Unite a constatat că tehnologia VR, comparată cu terapia standard, poate îmbunătăţi uşor funcţia şi activitatea braţului.
Efecte mai promiţătoare au fost observate atunci când tehnologia de realitate virtuală a fost adăugat îngrijirii medicale standard, crescând timpul total de terapie şi ducând la progrese mai mari în funcţia braţului.
„Prelungirea duratei sesiunilor terapeutice este recunoscută ca un factor determinant în ameliorarea prognosticului post-AVC. În acest context, realitatea virtuală reprezintă o soluţie accesibilă şi atractivă pentru extinderea timpului de reabilitare, fără supravegherea directă a personalului medical”, a declarat prof. Kate Laver, autoarea principală a studiului, de la Universitatea Flinders, citată într-un comunicat.
Analiza a mai arătat că realitatea virtuală ar putea ajuta la îmbunătăţirea echilibrului şi la diminuarea dificultăţilor în desfăşurarea activităţilor zilnice. Totuşi, nu este clar încă dacă această tehnologie aduce beneficii şi în ceea ce priveşte mersul, implicarea în viaţa socială sau calitatea generală a vieţii, deoarece studiile de până acum sunt puţine sau nu oferă dovezi sigure.
În ciuda numărului tot mai mare de studii privind utilizarea realităţii virtuale în reabilitarea post-AVC, multe dintre aceste cercetări au fost realizate pe grupuri mici de participanţi şi au utilizat tehnologii VR simple sau accesibile ca preţ, cum sunt platformele de jocuri video disponibile pe piaţa largă.
În acelaşi timp, doar un număr redus de studii a investigat utilizarea sistemelor imersive montate pe cap (de tip head-mounted/HMD), iar eficienţa acestor dispozitive rămâne insuficient documentată în prezent.
Acestea sunt dispozitive de realitate virtuală care se poartă pe cap şi acoperă complet câmpul vizual al utilizatorului, oferindu-i o experienţă vizuală şi auditivă profundă şi realistă. Pe scurt, ele creează senzaţia de „prezenţă” într-un mediu virtual, fiind folosite frecvent în simulări, jocuri, dar şi în terapii medicale şi reabilitare.
Analiza recentă a evidenţiat, de asemenea, faptul că majoritatea aplicaţiilor actuale de realitate virtuală se concentrează pe antrenamentul mişcării, în detrimentul redobândirii abilităţilor funcţionale esenţiale pentru activităţile vieţii cotidiene, precum îmbrăcatul sau prepararea hranei (gătitul).
„Această tehnologie oferă posibilitatea de a recrea scenarii din viaţa de zi cu zi, precum efectuarea cumpărăturilor într-un supermarket sau traversarea unei străzi, permiţând astfel terapeuţilor să antreneze pacienţii în activităţi care, în condiţii reale, ar putea implica riscuri. Cu toate acestea, cercetările actuale sunt încă dominate de intervenţii VR de bază. Se conturează, astfel, o oportunitate importantă pentru comunitatea ştiinţifică de a avansa către dezvoltarea unor terapii virtuale mai complexe, axate pe recuperarea funcţională concretă”, a explicat prof. Laver.
Deşi majoritatea studiilor analizate au monitorizat posibile efecte adverse, acestea au fost rare şi de intensitate redusă, ceea ce indică faptul că utilizarea realităţii virtuale este, în general, sigură şi bine tolerată de pacienţi.
Totodată, analiza evidenţiază necesitatea unor cercetări suplimentare, mai ample şi mai bine concepute din punct de vedere metodologic, în special în cazul celor care să investigheze eficienţa tehnologiilor VR imersive personalizate pentru activităţi funcţionale specifice, pentru a înţelege cum poate fi utilizat acest instrument în recuperarea post-AVC.
NOTĂ:
*Cochrane este o organizaţie internaţională independentă, non-profit, care produce şi sintetizează dovezi medicale de înaltă calitate sub forma recenziilor sistematice. Scopul său este să sprijine deciziile clinice şi de sănătate publică prin informaţii bazate pe dovezi. Recenziile Cochrane sunt considerate un standard de aur în medicină datorită aplicării unor metodologii riguroase, standardizate şi transparente.
