Oamenii de ştiinţă au identificat o nouă abordare experimentală care ar putea îmbunătăţi tratamentul uneia dintre cele mai frecvente forme de cancer pulmonar, prin menţinerea activă a unei proteine cu rol de inhibare a creşterii tumorale şi prin reducerea apariţiei rezistenţei la terapiile existente.
Cancerul pulmonar este a doua cea mai frecventă formă de cancer şi principala cauză de deces prin cancer în Statele Unite.
Peste 80% dintre cazuri sunt încadrate ca cancer pulmonar fără celule mici, o formă caracterizată prin celule tumorale mai mari şi o evoluţie mai lentă decât cea a cancerului pulmonar cu celule mici.
Numeroase mutaţii genetice sunt asociate cu acest tip de cancer, inclusiv mutaţii ale genei KRAS, implicată în creşterea şi diviziunea celulară, prezente în aproximativ 30% dintre cazuri.
Pacienţii cu tumori care prezintă aceste mutaţii au, în general, prezintă o supravieţuire mai scurtă şi dezvoltă frecvent rezistenţă la tratamentele disponibile.
Într-un studiu publicat în Journal of Clinical Investigation - JCI, cercetători de la Universitatea din Michigan au identificat o nouă ţintă proteică şi au dezvoltat un compus experimental destinat tratării cancerului pulmonarfără celule mici cu mutaţii KRAS.
Deşi există mai multe medicamente aprobate de autorităţile de reglementare din domeniul medicamentelor care vizează gena KRAS în cancerul pancreatic, colorectal şi pulmonar, eficienţa lor este limitată în timp, deoarece celulele tumorale dezvoltă rezistenţă relativ rapid.
Recentul studiu s-a concentrat pe proteina fosfatază 2A (PP2A), despre care s-a demonstrat anterior că inhibă dezvoltarea cancerului pulmonar. PP2A este alcătuită din trei proteine care trebuie să se asocieze pentru ca acest complex să funcţioneze corect, iar incapacitatea acestora de a se asambla este frecvent observată în cancerele pulmonar, de prostată şi în cel hepatic.
Pornind de la această observaţie, cercetătorii au analizat dacă stabilizarea complexului PP2A ar putea inhiba creşterea tumorală.
Folosind linii celulare de cancer pulmonar fără celule mici cu mutaţii KRAS, echipa a arătat că medicamentele anticancer adagrasib şi trametinib destabilizează complexul PP2A, un mecanism care ar putea explica apariţia rezistenţei la tratament.
Atunci când a fost adăugat un compus experimental care acţionează ca un „adeziv molecular”, denumit RPT04402, complexul PP2A s-a stabilizat, ceea ce a dus la moartea celulelor canceroase.
Rezultatele au fost confirmate în modele animale, unde administrarea acestui compus a determinat reducerea dimensiunii tumorilor.
În modelele de şoarece, combinaţia dintre adagrasib sau trametinib şi RPT04402 a întârziat apariţia rezistenţei şi a crescut eficienţa tratamentului la peste 150 de zile.
Cercetătorii precizează că, deşi au testat combinaţia pe mai multe linii celulare şi în modele animale, nu pot spune încă dacă va funcţiona în toate cazurile de cancer pulmonar fără celule mici. Ei adaugă că rezultatele se aplică la aproximativ 20–30% dintre cazurile de cancer pulmonar cu celule mici.
Echipa intenţionează să iniţieze studii clinice în viitorul apropiat, în colaborare cu companiile farmaceutice SpringWorks Therapeutics şi Merck.
De asemenea, cercetătorii ăşi propun să extindă investigaţiile şi la alte tumori cu mutaţii KRAS, pentru a evalua dacă această combinaţie de tratamente ar putea fi eficientă şi în cancerul pancreatic sau colorectal.
RPT04402 este un compus experimental şi nu este aprobat în prezent pentru utilizare clinică.
