Un test sanguin, aprobat recent de Autoritatea pentru Alimente şi Medicamente (FDA), din Statele Unite, a atins o acurateţe comparabilă cu biomarkerii din lichidul cefalorahidian, dar cu costuri şi disconfort mult reduse. Un studiu clinic, desfăşurat la Mayo Clinic, a confirmat utilitatea testului p-tau217 în diagnosticul bolii Alzheime, după efectuarea unui studiu clinic cu pacienţi aflaţi în evidenţa unităţilor clinice dedicate afecţiunilor neurodegenerative şi tulburărilor de memorie.
Pe fondul noilor tratamente adresate formelor incipiente ale bolii Alzheimer, nevoia de metode rapide, accesibile şi non-invazive de diagnostic devine tot mai imperativă. Recenta validare clinică a unui test de sânge autorizat de autorităţile de reglementare în domeniul sănătăţii ar putea redefini fundamental modul în care această afecţiune devastatoare este detectată şi monitorizată.
Rezultatele recente ale cercetătorilor de la Mayo Clinic indică o acurateţe de 95% în detectarea bolii Alzheimer în clinici ambulatorii specializate în tulburări de memorie, o performanţă care poate schimba paradigma diagnosticării precoce a acestei patologii.
Boala Alzheimer, caracterizată prin pierderi de memorie, dificultăţi de concentrare şi gândire, precum şi modificări de comportament şi personalitate, are un impact profund atât asupra pacienţilor, cât şi asupra familiilor acestora.
Având în vedere apariţia unor terapii noi pentru formele incipiente ale bolii, se conturează o nevoie tot mai presantă pentru metode de diagnostic accesibile şi rentabile, care să permită intervenţiile timpurii.
Într-un studiu recent, cercetătorii de la Mayo Clinic au validat acurateţea unui test de sânge aprobat pe 16 mai de FDA, care poate fi utilizat în clinici ambulatorii specializate în tulburări de memorie, pentru diagnosticarea bolii Alzheimer la pacienţi cu diverse forme de deteriorare cognitivă.
Rezultatele au fost publicate în revista Alzheimer's & Dementia.
În mod tradiţional, diagnosticul privind acumulările de proteine toxice asociate cu boala Alzheimer implică investigaţii precum tomografia cu emisie de pozitroni (PET) sau puncţia lombară. Aceste metode, deşi eficiente, sunt invazive şi costisitoare.
Prin urmare, este imperativă dezvoltarea şi implementarea unor biomarkeri mai accesibili, non-invazivi şi cu costuri reduse, care să poată fi integraţi în practica clinică de rutină.
„Studiul nostru a demonstrat că testul de sânge confirmă diagnosticul de boală Alzheimer cu o sensibilitate de 95% şi o specificitate de 82%”, a declarat dr. Gregg Day, neurolog şi cercetător clinic în cadrul Mayo Clinic.
În studiul lor, specialiştii de la Mayo Clinic au investigat doi biomarkeri proteici din plasma sanguină, amyloid beta 42/40 (Aβ42/40) şi p-tau217, asociaţi cu acumularea plăcilor amiloide, semn distinctiv al bolii Alzheimer, furnizând dovezi suplimentare privind capacitatea testelor de sânge de a diagnostica cu acurateţe demenţa.
Studiul, desfăşurat pe un eşantion de peste 500 de persoane evaluate într-o clinică ambulatorie de memorie, a demonstrat că testul sanguin are o acurateţe ridicată, cu o sensibilitate de 95%.
„Eficienţa sa în context ambulatoriu este comparabilă cu cea a biomarkerilor din lichidul cefalorahidian, însă cu un confort sporit pentru pacient şi costuri mai mici”, a precizat acesta.
Printre beneficiile testului se numără:
- identificarea mai precisă a participanţilor la studii clinice care prezintă modificări cerebrale specifice bolii Alzheimer;
- facilitarea selecţiei pacienţilor eligibili pentru tratamente experimentale;
- monitorizarea răspunsului la terapie în cadrul studiilor clinice.
Peste 500 de pacienţi cu diverse tulburări de memorie, trataţi la clinica ambulatorie de tulburări cognitive din cadrul Mayo Clinic din Florida, au fost incluşi în studiu. Aceştia au prezentat forme variate de afectare cognitivă, de la debut precoce până la manifestări tardive, incluzând forme tipice şi atipice ale bolii Alzheimer, demenţă cu corpi Lewy şi afectare cognitivă de origine vasculară.
Vârsta pacienţilor a variat între 32 şi 89 de ani, cu o medie a debutului simptomelor de 66 de ani. La 56% dintre aceştia, boala Alzheimer a fost identificată ca fiind cauza principală a simptomatologiei.
În cadrul studiului, au fost efectuate şi teste serologice pentru evaluarea funcţiei renale, având în vedere că aceasta poate influenţa concentraţiile biomarkerilor din plasmă.
Nivelurile crescute de p-tau217 au fost semnificativ mai frecvente la pacienţii cu boala Alzheimer. S-a observat, de asemenea, că funcţia renală afectată poate creşte concentraţiile plasmatice de p-tau217, aspect important de luat în considerare în interpretarea testului.
Concentraţiile crescute de p-tau217 au fost identificate la 267 dintre cei 509 pacienţi testaţi, incluzând 233 din 246 (95%) pacienţi la care deteriorarea cognitivă a fost atribuită bolii Alzheimer.
Aceste date au fost prezentate şi în cadrul conferinţei anuale a American Academy of Neurology, desfăşurată în luna aprilie.
Într-un studiu anterior, echipa de la Mayo Clinic a demonstrat valoarea de diagnostic a acestor teste sanguine în raport cu tomografia cu emisie de pozitroni pentru detectarea depunerilor amiloide, utilizată la participanţii incluşi în studiile de cercetare.
Cercetătorii îşi propun în continuare, să evalueze testul la populaţii mai diverse, precum şi la persoane aflate în stadii incipiente ale bolii, care nu prezintă încă simptome cognitive.
De asemenea, echipa intenţionează să studieze, în cadrul unor studii clinice, modul în care anumiţi factori specifici bolii pot influenţa acurateţea biomarkerilor.
